|
|
-
Istoria, în sensul cel mai larg, este o înregistrare a umanității şi a realizărilor sale pornind de la originile sale cele mai vechi până în timpurile noastre.
Istoria trebuie să explice faptele şi evenimentele din trecut, cauzele şi efectele acestora într-un mod transparent, obiectiv şi convingător. Istoria nu trebuie să fie un instrument de manipulare ideologică, de propagandă sau să fie utilizată pentru promovarea intoleranţei, ultranaţionalismului, xenofobiei sau antisemitismului.
Studiul critic urmăreşte evitarea folosirii incorecte a istoriei ce poate rezulta din refuzul unor fapte istorice, falsificare, omisiune, ignoranţă sau justificarea unor ideologii. Consolidarea unei identităţi proprii individuale şi colective se realizează prin cunoaşterea patrimoniului istoric comun exprimat pe dimensiuni regionale, naţionale, europene şi mondiale.
Dezvoltarea tehnologiei şi comunicării informaţionale impune o transformare o metodelor şi tehnicilor de predare a istoriei. Noile tehnologii, ce devin resurse vitale în actul educaţional, permit accesul la surse originale şi la unele interpretări multiple. Extinderea accesului la informaţii creşte şi facilitează oportunităţi de studiu, însă creează şi dificultăţi de selecţie a surselor fiabile, fapt care impune crearea unor spaţii care să propună materiale riguroase din punct de vedere ştiinţific.
|
|
|
-
|
Scopul istoriei este acela de a ne ajuta să descoperim cât de divers şi fascinant poate fi trecutul omenirii. În studierea istoriei se impune să fie realizată o distincţie clară între cunoaştere şi înţelegere. Învăţarea pe de rost a evenimentelor istorice nu duce neapărat şi la înţelegerea acestora. Afectate de context, aceste evenimente apar diferit şi sunt explicate diferit în funcţie de mai multe puncte de vedere.
Istoricii au impus studierea trecutului pe mai multe categorii determinate de factorii politici, economici, sociali, religioşi, intelectuali, culturali, militari etc. După analiza şi înţelegerea trecutului realizată după aceste categorii este necesar, pentru a putea proiecta o imagine cât mai completă a epocii istorice studiate, ca toate piesele să fie puse împreună într-o încercare de sinteză. Viaţa oamenilor influenţată de toate aceste aspecte, care se întrepătrundeau şi se influenţau reciproc este, de fapt, mult mai complexă şi mai haotică. Istoricii studiază şi analizează dovezile, apoi creează modele pentru a le explica. Însă uneori interpretările lor distorsionează faptele în încercarea de a le potrivi cu modelul propus, sau de selecţia surselor istorice pe care îşi susţin argumentaţia.
Cei care studiază istoria trebuie să fie determinaţi să-şi formeze propriile opinii cu privirile la faptele trecute şi la semnificaţia lor, evitând preluarea unor „adevăruri istorice”. Stimularea curiozităţii şi a spiritului de cercetare, în special folosindu-se metode de descoperire a patrimoniului cultural şi istoric, îi ajută |
|
să descopere o societate cu valori fundamental diferite de cele în care socializează ei. Astfel, este conştientizată ideea că o societate umană poate fi organizată într-o varietate de moduri şi că un set de opţiuni stabilite după criterii culturale pot să nu pară juste şi naturale unor oameni ce provin dintr-un alt spaţiu şi timp.
Prin examinarea mai multor explicaţii şi reprezentări ale unor oameni, idei şi evenimente din trecut se realizează o înţelegere a trecutului comun şi se pot reflecta valorile, credinţele şi tradiţiile predominante ale unor indivizi sau grupuri. Evaluarea unor mai multe perspective asupra trecutului deschide posibilitatea de a înţelege modurile diferite în care au fost dezvoltate sau construite relatările istorice şi motivul pentru care aceste versiuni au fost schimbate în timp.
Studierea istoriei ajută la dezvoltarea unor capacităţi de gândire critică, deoarece îi încurajează pe cititori să compare informaţiile contradictorii, să detecteze incoerenţele din detalii, să recunoască manipularea probelor istorice, să identifice perspectivele relevate din materialele grafice şi textuale şi să evalueze corectitudinea şi fiabilitatea surselor istorice. Folosirea dovezilor istorice permite formularea propriilor interpretări şi comunicarea concluziilor lor într-o varietate de moduri.
Alături de gîndire critică, istoria dezvoltă şi competenţe de cercetare, analiză şi exprimare eficientă, orală şi în scris. Aceste competenţe sunt necesare într-o lume aflată într-o continuă schimbare, legată de tehnologia informaţiei şi comunicării, ce implică învăţarea pe tot parcursul vieţii.
|
|
-
-
contact@istorie-edu.ro
 |
|
-
-
Istoria universală prezintă istoria omenirii desfăşurată de-a lungul a lungul a câtorva milenii. Investigarea trecutului omenirii ne ajută să devenim conştienţi de valorile, credinţele şi tradiţiile din cadrul unor societăţi, de continuitatea ce a avut loc între societăţi diferite şi de importanţa unor personalităţi într-o anumită perioadă de timp. De asemenea, ne dezvăluie baza unor tradiţii şi valori, şi importanţa cunoaşterii istoriei şi patrimoniului altor popoare. Istoria ne dezvăluie că există perspective şi interpretări diferite ale unor evenimente şi acţiuni din trecut, care pot provoca aprige dezbateri în şcoală, mass-media şi în arena politică. Istoria ne oferă perspective în prezent prin determinarea unor decizii luate în cunoştinţă de cauză şi deschide oportunităţi de reflexie asupra rolului unor evenimente, oameni, idei şi convingeri din trecut şi asupra modului în care acestea sunt evaluate acum.
|
|
-
-
|
Într-o societate aflată într-o schimbare accelerată, ce aduce continuu noi provocări, formele tradiţionale de organizare a activităţii educaţionale se arată ca fiind necorespunzătoare. Utilizarea adecvată a tehnologiilor informaţiei şi comunicării pot să contribuie la perfecţionarea mecanismului existent în învăţământ care se dovedeşte în multe puncte ca fiind falimentar. Se poate observa că noile generaţii atunci când li se acordă o sarcină educativă primul loc unde ei caută răspunsuri este spaţiul oferit de Internet, iar folosirea bibliotecilor se face doar în extremis. Predarea istoriei are nevoie de o mai mare varietate de materiale didactice utilizate în procesul educaţional care să le permită profesorilor şi elevilor accesul la surse originale şi la interpretări multiple ale unor fapte istorice.
. |
|
 |
Legea educației naționale
Planificări calendaristice la istorie 2011 - 2012
Ghid pentru gândirea critică
Activități didactice |
|
|
-
-
|
Istoria îi ajută pe elevi să-şi dezvolte o înţelegere proprie a identităţii personale, locale, naţionale şi internaţionale. Elevii de azi, mai mult decât oricând înainte, au nevoie de a înţelege istoria lumii, a popoarelor, culturilor şi civilizaţiilor care au dezvoltat idei, instituţii, precum şi moduri de viaţă proprii. Ei înţeleg că au existat evenimente, idei, convingeri şi valori legate de identitatea unei societăţi de-a lungul existenţei acesteia, dar şi unele care au avut caracter tranzitoriu. Folosirea dovezilor istorice le dezvoltă capacităţi de analiză şi interpretare critică folosite în exprimarea unui discurs istoric ce caracterizează structurile organizatorice, cauzele şi efectele, influenţele culturale, oameni-cheie, idei şi evenimente, forţe, perspective, interpretări şi reprezentări ale trecutului. Modernizarea procesului educaţional implică folosirea instrumentelor tehnologiei informaţiei şi comunicării şi noi surse de materiale didactice. |
|
 |
|
|
|
|
-
-
|
Utilizarea surselor istorice, a metodelor şi tehnicilor ce promovează formularea de ipoteze, analiza şi sintetizarea informaţiilor sunt esenţiale în dobândirea unei gândiri istorice.
Pentru a determina cauza şi efectul, precum şi motivele şi forţele care influenţează oamenii şi evenimentele sunt folosite o varietate de surse istorice : artefacte, manuscrise, fotografii, filme, naraţiuni orale, desene, extracte din jurnale, discursuri, cântece şi alte înregistrări scrise. Utilizarea acestora permite realizarea unor perspective proprii despre valorile societăţii şi prevede o cale de înţelegere a condiţiei umane. Aceasta contribuie la înţelegerea unor naţiuni şi persoane care deţin anumite valori, şi de ce valorile şi sistemele de credinţă variază de la un grup la altul. |
|
 |
SURSE ISTORICE PRIMARE
Istoria românilor
Istoria Egiptului antic
Istoria Mesopotamiei
Istoria Greciei antice
Istoria Romei Antice |
 |
|
|
-
Istoria românilor prezintă trecutul poporului român strâns legat de celelalte naţionalităţi alături de care şi-a afirmat existenţa de-a lungul timpului într-un cadru geopolitic care se întinde peste graniţele actuale ale statului român.
|
|
-
-
|
Cronologia în istorie organizează şi clasifică evenimentele, documentele sau alte surse istorice în funcţie de succesiunea lor în timp. Mai precis, aceasta poate indica pur şi simplu, sistemul prin care evenimentele istorice sunt localizate în timp.
O cronologie poate fi absolută atunci când aceasta se bazează pe o anumită dată legată de un eveniment specific bine cunoscut (de exemplu, anul zero = naşterea lui Hristos), sau poate fi relativă, atunci când identifică relaţiile dintre evenimente contemporane despre care însă nu este cunoscută data exactă la care acestea au avut loc (din unele civilizaţii antice sunt cunoscute liste cu numele unor regi sau succesiuni de funcţionari importanţi, dar pe care noi nu suntem capabili să le conectăm perfect cu o anumită dată). |
|
 |
Cronologia istoriei românilor
Cronologia Greciei antice
Cronologia Romei Antice |
|
|
|
-
|
Miscellanea este un spațiu care vine să completeze informațiile istorice oferind posibilitatea unor dezvoltări ale unor aspecte ce țin de multitudinea şi complexitatea exprimărilor istoriei.
O selecţie de cuvinte şi expresii celebre create în epoci diverse, pe diferite meridiane, care s-au răspândit peste tot în lumea noastră marchează câte un moment istoric.
|
|
|
|
|
|
|
|
