Historia magistra vitae

b1
Antichitatea

Romanitatea în condiţiile marilor migraţii

- adoptarea limbii latine nu înseamnă încheierea procesului de romanizare,

- punctul final al procesului de romanizare este raportat numai la perioada când viaţa romană continuă in condiţiile încetării autorităţii imperiale, în condiţiile marilor migrări din sec. III–VIII

- apar popoare care moştenesc civilizaţia romană Iară a vorbi limba latină.  .

- pe alte teritorii cu toate suprapunerile de populaţii „Sigiliul Romei”, latinitatea rezistă dovadă limbile neolatine europene

- în mileniul I d.Hr., lumea romană e asaltată de numeroase populaţii migratoare

Alanii

- migratori de neam iranian, din stepele nordice ale Caucazului, pătrund în Armenia şi Cappadocia;

- sunt înfrânţi de armatele împăraţilor Hadrianus şi Antonius Plus;

- aşezaţi în Pannonia, aliaţi ai marcomanilor devin adversari ai Imperiului roman în vremea lui Marcus Aurelius;

- se aşează în Pannonia alături de vandali şi goţi:

- urmează gepizii şi longobarzii apoi elemente de neam turanic hunii şi avarii, ultimii aşezându-se în Pannonia concomitent cu slavii,

Vandalii

- migrează în spaţiul carpato-dunărean;

- asdingii şi lacringii se aşază pe cursul superior al Tisei:

- vandalii din apropierea Daciei se alătură goţilor în „marea expediţie moesiană” (248 d.Hr.)         

- câteva familii alcătuite din romanii care administrează Dacia Molvensis se retrag în sudul Dunării. Dintr-o asemenea familie care părăseşte Romula (Reşca) se naşte în satul Romulianum (Bulgaria) împăratul Galerius fiu al unei transdanubiene:

- vandalii, alanii, quazii şi alte triburi încep marea migraţie către vestul Europei: - în Galia sunt înfrânţi de romani;

- sunt acceptaţi ca federaţi în Galicia şi Lusitania apoi ocupă Baetica şi unele zone din Africa de Nord;

- reuniţi în regatul vandal vor adopta modul de viaţă roman.

Suebii şi vizigoţii

- ocupă Peninsula Iberică;

- dau limbii spaniole câteva elemente de Vocabular, arabii

- în secolul al VIII-lea pătrund în Peninsula Iberică;

- vremelnic modifică aspectul etnie şi lingvistic;

- în final sunt eliminaţi sau romanizaţi, hispanizaţi în cadrul Reconquistei.


Migraţia slavilor

Începând cu secolul al VI-lea populaţia romanizată carpato-danubiană  cunoaşte revărsarea unui nou val de migratori – slavii – veniţi din zonele occidentale ale Ucrainei, de pe Niprul Mijlociu şi Superior.

- migraţia slavilor se desfăşoară pe două direcţii: valea Tisei şi Moldova;

- o bună parte dintre triburile slave trece în Peninsula Balcanică până în Grecia şi se aşează peste populaţia romanică din aceste părţi;

- slavii erau oameni înalţi, blonzi-roşcovani, cu ochii albaştrii sau cenuşii;

- se ocupau, în special, cu creşterea vitelor, cu vânatul şi cu pescuitul, însă făceau şi agricultură prin cultivarea mai ales a meiului şi a ovăzului;

- locuiesc în aşezări răsfirate, prin păduri şi mlaştini, în colibe modeste şi se mişcă mereu dintr-un loc în altul (Procopius, De bello Gallico,VIII, 14)

- Mauriciu (secolul al VII-lea) informează că ei „au mulţi regi şi nu se înţeleg între ei”, de fapt, aceştia erau şefi militari aflaţi în fruntea unor triburi care aveau o organizare social-politică bazată pe o veche rânduială democratică în care problemele lor erau totdeauna discutate de obşte;  

- nu cunoşteau roata olarului, ceramica lor fiind rudimentară, lucrată cu mâna;

- slavii sunt păgâni animişti, practicau ca ritual de înmormântare incineraţia.

Influenţa slavilor asupra populaţiilor locale

- invazia slavilor a întâlnit în ţinuturile Moldovei şi în Câmpia Dunării aşezări romanice (ei numesc  ţinutul din Câmpia Munteană „Vlaşca” – ţara vlahilor)

- slavii pătrund mai întâi zona nord-estică a Basarabiei şi nordul Moldovei, apoi lunca Siretului şi Câmpia Munteană;

- în Transilvania s-au infiltrat prin partea sud-estică, mărturii la Cernat şi Poian (jud. Covasna);

- în secolul al VI-lea, grupuri mai mici ce se îndreptau spre zona Slovaciei pătrund în Maramureş;

- aşezări mixte, daco-romane şi slave, au fost descoperite la Iaşi – secolul al VI-lea, Hlincea (com. Ciurea, jud. Iaşi) – începutul secolului al VII-lea, Suceava, în diferite cartiere din Bucureşti (Ciurel, Militari, Străuleşti);

- o mare necropolă a fost găsită la Sărata Monteoru – secolele VI-VII  (jud. Buzău)

- în podişul Transilvaniei (la Mediaş, Bratei etc), în Oltenia şi Banat slavii pătrund în secolul al VII-lea.

- necropolele slave de la Someşeni-Cluj şi Nuşfalău (jud. Sălaj) datează din secolele VIII-IX.

La sud de Dunăre, slavii, după ce au rupt definitiv limesul danubian al Imperiului bizantin (în anul 602), invadează valea Dunării şi separă romanitatea balcano-carpatică.

- dacă la sud de Dunăre populaţia a fost asimilată de slavi, în schimb la nord de Dunăre populaţia romanică a asimilat populaţia slavă;

- slavii nu au schimbat caracterul romanic al populaţiei nord-dunărene, contribuţia lor fiind mai însemnată în glotogeneza românei decât în etnogeneza românilor;

- aceasta se reflectă în îmbogăţirea vocabularului şi în preluarea unor instituţii cu terminologie slavă.