Historia magistra vitae

b1
Evul mediu

Limbi de cultură

Limbile utilizate în cultura scrisă în țările române au fost slavona, dar și latina și greaca.

■ limba oficială a fost slavona, fiind folosită în cancelaria domnească și în Biserică;

- slavonismul cultural a dominat până în sec. al XVI-lea;

- au fost scrise primele cronici și o bogata literatură juridică, religioasă, filosofică;

■ centre ale slavonismului au fost mănăstirile - Putna, Neamț, Cozia,Tismana, Feleac - și reședințele domnești - Curtea de Argeș, Târgoviște, Suceava;

■ s-au păstrat peste 2000 de manuscrise slave provenite din țările române;

■ cele mai vechi scrieri în slavonă provin de la complexul monastic de la Basarabi, inscripția lui Jupan Dimitrie din sec. al X-lea, de la Mircea Vodă, cele de la Bucov și Streisângeorgiu din sec. al XIV-lea;

■ scrierea și cultura latină au fost răspândite încă din secolul al XI-lea prin:

•  episcopiile și cancelariile de la Alba Iulia;

•  studenții care studiau în Europa Occidentală;

■ limba greacă a fost folosită alături de limba latină în Moldova și Țara Românească atunci când corespondența era adresată Poloniei, Ungariei sau Patriarhiei Constantinopolitane;

■ Umanismul apare și se răspândește în spațiul românesc sub influența moștenirii culturale a antichității clasice: - a continuat să se scrie în latină, greacă, slavonă;

■ pe măsura pătrunderii Reformei și a dezvoltării lumii urbane s-a dezvoltat o cultură laică.


Manifestări de cultură

În perioada secolelor XIV-XVI, apoi în secolul XVII și începutul sec. XVIII-lea s-a răspândit cultura în limba română.

- primul document păstrat în limba română datează din 1521 a fost Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către județele Brașovului „Hanăș Begner” (Hans Benckner);

- s-au tradus în românește texte religioase reunite în Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Codicele Voronețean;

Autori de literatură românească în limba slavonă:

•  Filotei Monahul - logofăt al lui Mircea cel Bătrân;

•  Grigore Țamblac - autor de hagiografii;

•  Gavril Protul care a realizat panegiricul lui Neagoe Basarab;

■ în Moldova apare Letopisețul de când cu voia lui Dumnezeu s-a început Țara Moldovei.

În sec. al XVI-lea cronicile de curte au sprijinit și justificat consolidarea puterii centrale:

•  Cronica lui Macarie - egumen al mănăstirii Neamțului, apoi episcop de Roman, relatează evenimentele ele la moartea lui Ștefan cel Mare până la 1551, accentuând domnia lui Petru Rareș;

•  Eftimie de la mănăstirea Căpriana a continuat cronica oprindu-se asupra personalității lui Alexandru Lăpușneanu;

•  călugărul Azarie a continuat la rândul său povestirea evenimentelor până la 1574;

•  o serie de povestiri au privit, în secolele XV - XVI, domniile lui Vlad Țepeș și Radu de la Afumați;

■ cea mai importantă lucrare în limba slavonă a rămas însă „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, fiind o culegere de precepte și sfaturi politice, morale, militare și religioase;

■ în Transilvania cele mai vechi scrieri în limba latină sunt relatările unor prizonieri la turci sau cronicile de familie, precum Chronicon Dubnicense;

■ cea mai veche cronică în limba maghiară a fost a lui Gaspar Heltai din Cisnădie;

În sec. al XVI-lea s-au răspândit o serie de povestiri despre Mihai Viteazul care aparțin vistiernicului Stavrinos și Gheorghe Palamed, iar în Transilvania cea a lui Ștefan Szamoskozy în limba latină.


Cartea

Cartea a fost în feudalism în ciuda caracterului restrâns, un instrument de răspândire a creației culturale.

■ Manuscrisul împodobit cu gravuri și miniaturi, legat cu mult gust, devine o veritabilă operă de artă;

■ Tiparul a fost introdus în 1508 în Țara Românească de călugărul Macarie;

- sprijinit de Radu cel Mare, Macarie deschide o tiparniță cu litere chirilice în Țara Românească, a treia în Europa după cea de la Cracovia și Cetinje;

- Dimitrie Liubavici impulsionează tipărirea de noi cărți;

■ prima tipografie în Transilvania a funcționat în anul 1528, cu litere latine la Sibiu, unde s-a remarcat „Philipus Pictor” autor în 1544 a unui catehism în limba română;

■ Coresi între 1557-1583 are o activitate deosebită pentru conturarea limbii române literare;

■ cărți bisericești apărute în limba română: Octoihul (1557); Evanghelia (1561); Psaltirea (1570); Liturghierul (1570); Cazania (1581);

■ alți artiști implicați in arta tiparului în secolul al XVI-lea au fost diacul Lorinț în Transilvania și ieromonarhul Laurenție în Țara Românească;

■ în sec. al XVI-lea în tipografiile de la Sibiu, Târgoviște, Brașov, Cluj, Oradea, Sebeș, Orăștie, Alba-Iulia s-au tipărit 52 lucrări de cult, 14 în limba română; 35 în slavonă (Evangheliarul slavo-român (1551-1553), Palia de la Orăștie (1582);

- în sec. al XVII-lea producția de carte a sporit mult când s-au tipărit 113 cărți;

■ mitropolitul Varlaam a publicat în 1673 Cartea românească de învățătură sau Cazania (prima carte tipărită în Moldova) și răspunsurile Împotriva catehismului calvinesc, una din primele lucrări de dezbatere teologică în limba română;

- sprijinit de mitropolitul Kievului, Petru Movilă, Vasile Lupu a instalat o tipografie la Trei Ierarhi;

■ mitropolitul Dosoftei, un precursor al poeziei culte românești, a tipărit în limba română Psaltirea în versuri, prima lucrare poetică de mare proporții în Țara Românească;

■ tipografiile au fost instalate la Câmpulung Muscel și Govora, ultima fiind transferată la mănăstirea Dealul (ctitorirea voievodului Radu cel Mare);

- în anul 1642 apare la mănăstirea Dealul, Evanghelia învățătoare sau Cazania traduse în românește de Udriște Năsturel;

- în timpul lui Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu tipăritura românească ia un mare avânt: în 1688 s-a tipărit Biblia de la București cartea cea mai răspândită în spațiul românesc;

- cu concursul mitropolitului Antim Ivireanu au fost descoperite noi ediții în limba română a unor cărți de cultură, a unor lucrări cu litere georgiene sau arabe în Georgia și Orientul Apropiat;

- unii maeștrii tipografi din Transilvania au învățat meseria în centre din Germania și Olanda;

- s-au tipărit în limba română Noul Testament (1648) și Psaltire (1651);

■ gravura conferă lucrării tipărite un plus de frumusețe prin motivele geometrice și împletiturile ce au conturat o ornamentație originală a manuscriselor românești;

■ bibliotecile apar prima oară pe lângă mănăstiri unde se tipăreau, se caligrafiau și se ornamentau manuscrisele;

- în Transilvania cea mai veche bibliotecă a fost la Igriș lângă Cenad;

- colecțiile de tipărituri de la Neamț și Putna în Moldova, Bistrița, în Țara Românească;

- în sec. XVI-XVII se remarcă biblioteca Colegiului Academic de la Alba Iulia și cea a stolnicului Constantin Cantacuzino;


Învățământul medieval

Școala a fost un instrument al culturii care a funcționat pe lângă biserici și mănăstiri:

•  în sec. XV-lea pe lângă biserica din Scheii Brașovului

•  în sec. XVII-lea pe lângă biserica Sfântul Gheorghe Vechi din București

•  se învață limba slavonă și română

•  manualele erau textele bisericești

•  dascălii erau recrutați din rândul preoților, copiștilor de manuscrise

■ în Transilvania izvoarele consemnează școli:

•  în limba română în sec. XIV-XV la Brașov, Lugoj, Caransebeș, Sighișoara     

•  în limba maghiară la Cluj și Făgăraș

•  în limba germană la Oradea, Sibiu, Brașov, Sebeș

■ la Cotnari în 1562, Despot Vodă a deschis un colegiu latin unde a predat și umanistul german Johann Sommer

- în 1581 s-a înființat Universitatea din Cluj

- Matei Basarab a întemeiat o școală cu predare în limba greacă și latină

- Vasile Lupu înființează în 1640 un Colegiu latin la Iași;

- în timpul lui Gabriel Bethlen s-a fondat Colegiul Academic de la Alba Iulia;

- la sfârșitul secolului al XVII-lea se impun Academia Domnească de la București (încurajată de Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu) și cea de la Iași.

■ până în 1504 studiaseră la Cracovia și Viena 18 tineri români, iar în sec. XVII-XVIII au fost frecventate și universitățile din Padova și Paris

■ s-au constituit cercuri de literați la Oradea și Alba Iulia, s-au efectuat descrieri geografice ale lumii, inclusiv ale spațiului românesc ca cele ale lui Nicolaus Olahus și Johannes Honterus.

■ s-au redactat lucrări de istoriografie aparținând lui Ștefan Szekely și Ieronim Ostermayer.

■ s-au manifestat preocupări în domeniul:

•  botanicii - Petru Meliusz, Juhazs;

•  medicinei - Paulus Kyr;

•  dreptului - Matei Fronius.