Historia magistra vitae

b1
Evul mediu

Răscoala de la Bobâlna (1437 - 1438)

Cauzele izbucnirii confruntărilor sociale din lumea medievală s-au datorat:

- sporirii obligațiilor țăranilor față de nobili, stat și biserică;

- îngrădirii dreptului de strămutare și moștenire.

■ episcopul catolic de la Alba Iulia, Gheorghe Lepeș, a cerut strângerea dijmei bisericești pe trei ani în urmă, în noua monedă cu o valoare mal mare și mai greu de procurat,

- datorită refuzului țăranilor de a se supune, acesta a poruncit încetarea asistenței religioase la nunți, botezuri și înmormântări;

■ la răscoală participă țărani, mica nobilime și sărăcimea orașelor.

■ desfășurarea răscoalei:

- în prima înfruntare, victoria revine răsculaților.

- la 6 iulie 1437 se încheie înțelegerea din fața Conventului (Consiliul mânăstirii) Cluj-Mănăștur între cele două părți:

•  era recunoscut dreptul la strămutare;

•  o adunare anuală pe dealul Bobâlna urma a stabili dacă s-a respectat înțelegerea între părțile contractante;

■ la Căpâlna s-a încheiat „Uniunea celor trei națiuni” între marea nobilime, clerul superior și fruntașii sași și secui, românii fiind excluși;

- la Adunarea de la Apatiu, din 6 octombrie 1437, nobilimea, după ce și-a consolidat poziția, renunță la adunările anuale de la Bobâlna;

■ în iarna 1437 - 1438, țărănimea a fost învinsă.


Răscoala condusă de Gheorghe Doja (1514)

Creșterea cererii de produse alimentare dă ocazia nobiilor să-și sporească veniturile. Domeniul feudal fiind lucrat cu tehnică rudimentară producea puțin, mărirea producției fiind obținută prin creșterea obligațiilor în muncă și bunuri agrare.

■ țărănimea aservită își vede restrânsă dreptul de strămutare și crescute dările în mod abuziv

■ chemarea generală la cruciadă făcută de papalitate era făcută sub promisiunea că țăranii vor fi eliberați din iobăgie în schimbul participării la Cruciada antiotomană.

■ mulți din țărani au părăsit domeniile îndreptându-se spre Buda unde au fost organizați în cete și instruiți.

■ conducător a fost numit un mic nobil secui Gheorghe Doja, alături de el fiind Laurențiu Meszaroș și Grigore Doja;

■ nobilimea, nemulțumită de plecarea țăranilor în masă, a adoptat măsuri restrictive care a dus la izbucnirea revoltelor;

- la Cegled, Doja cere țăranilor să fie uniți în lupta în luptă pentru a fi liberi;

- cetele conduse de Laurențiu Meszaroș înaintează spre nord. Gheorghe Doja înaintează pe valea Crișului Alb, pentru a se uni cu răsculații din zona Aradului. Se alătură orășeni săraci din Cluj, Turda, Dej, lucrători de la ocnele de sare și mineri din Trascău și Rodna.

■ după victoria de la Cenad și ocuparea Aradului, Doja începe asaltul Timișoarei unde se aflau concentrate forțele nobiliare;

■ oastea lui Doja, înconjurată de trupele voievodului transilvănean Ioan Zápolya este înfrântă;

■ execuția lui Doja dă semnalul unei represiuni sălbatice, căreia îi vor cădea victime mii de țărani.

■ după trei ani apar legiuirile grupate în Tripartitum-ul lui Werboczi: dările în bani mărite substanțial, robota pe zi, pe săptămână, dijma bisericească a fost extinsă asupra tuturor produselor gospodăriei țărănești.     

■ represiunea și reglementările care i-au urmat a agravat situația țărănimii dependente și a slăbit capacitatea de apărare a regatului maghiar făcându-l o pradă ușoară Porții otomane aflată în expansiune.