Historia magistra vitae

b1
Evul mediu

Domnia, sfatul domnesc și principalele dregătorii

Statul medieval, rezultat al unei lungi evoluții istorice, reprezintă o sinteză politică originală și unitară pe întreg cuprinsul ținuturilor românești.

Statele medievale Transilvania, Țara Românească și Moldova se constituie in voievodate.

Domnia

■ în Țara Românească și Moldova instituția centrală este domnia, creație politică românească

•  domnul, voievodul este comandantul suprem al oastei

•  este „domn și singur stăpânitor”, deci șef al unui stat independent și suveran

•  aprobă orice schimbare sau exercitare de proprietate prin emiterea de hrisoave

•  conduce întreaga administrație a statului

•  reprezintă suprema instanță judecătorească

•  bate monedă și instituie sistemul de impozite

•  inițiază politica externă și semnează tratatele

•  puterea sa este îngrădită de marea boierime cu asentimentul căreia deține autoritatea supremă în stat

■ în Transilvania, în exercitarea funcției voievodale sporește autonomia față de coroana maghiară. Roland Borșa (1288 - 1293) și Ladislau Kan (1294 - 1295 - 1315) acționează ca adevărați suverani;

Sfatul domnesc și principalii dregători

■ politica internă și externă este elaborată de voievod și de sfat, alcătuit inițial din boieri mari, apoi din boieri cu dregătorii

■ în ordinea menționării lor în documentele Țării Românești, funcțiile pe care le dețin sunt de: vornic (1387), stolnic (1392), vistier (1389-1400), logofăt (1391), paharnic (1392), spătar și comis (1415). Banul de Severin, apoi al întregii Oltenii, ocupa, la sfârșitul secolului al XV-lea, prima poziție (un echivalent al său este portarul din Moldova).
Adunarea țării și adunările obștești

■ alături de domn și sfat au funcționat și adunările stărilor privilegiate (nobilimea, clerul, orășenii, uneori și țăranii liberi)

■ în Țara Românească și Moldova, adunarea țării, convocată periodic (din secolele XV-XVI) adoptă hotărâri importante:

•  alegerea domnilor

•  aprobarea politicii fiscale sau a tratatelor semnate de domni

■ în Transilvania:

- adunarea generală a nobililor (1288) avea, în special, atribuții judecătorești și cuprindea și reprezentanți al românilor (1291, 1355)

- prin diplomele regale din 1366, regele Ungariei – Ludovic – ia măsuri împotriva românilor „răzvrătiți din Transilvania”, calitatea de nobil e condiționată de apartenența la catolicism

- pe temeiul religiilor recepte acceptate oficial, nobilii și cnezii români sunt eliminați din viața politică

- după 1437 apar congregațiile generale ale nobilimii (din care românii sunt excluși) și congregațiile sau adunările scaunelor săsești și secuiești   


Organizarea administrativ-teritorială

Unitățile teritoriale care alcătuiesc statul medieval își găsesc originea îndepărtată în vechea organizare a uniunilor de obști ce cuprindeau valea unui râu, o regiune naturală sau zona învecinată unei cetăți. Astfel s-au constituit:

■ în Țara Românească județele - primele mențiuni documentare se referă la Jales (1385), Vâlcea (1392), Gorj – Jiul de Sus (1406), Motru (1415)

■ în Moldova ținuturile - primul ținut atestat este cel al Neamțului la 1402

- existau aproximativ 24 județe și ținuturi

- ținuturile și județele erau conduse de județi, pârcălabi, vornici, dregători locali ce aveau funcții judecătorești, administrative, fiscale;

■ în Transilvania districtele, scaunele și comitatele;

- după 1437 se desăvârșește excluderea din viața politică a voievodatului a majorității românești autohtone

- districtele românești (dezvoltate din vechile cnezate) sunt atestate în Țara Maramureșului (secolul al XIII-lea), în Făgăraș (1222), în Țara Amlașului și a Rodnei; aveau în frunte voievozi, cnezi sau juzi și se conduceau după vechiul obicei

- scaunele săsești și secuiești se formează în secolele XIII-XIV;

- organizarea sașilor mai cuprindea și districtele Brașovului și al Bistriței și evoluează treptat spre „Universitatea sașilor” – o adunare teritorială și politică

- comitatele, mai întâi regale, apoi nobiliare, cuprindeau teritoriul din jurul unei cetăți, ele datează din secolul al XII-lea; ele vor coexista o lungă perioadă cu districtul românesc

■ organizarea orașelor transilvănene atestă regimul privilegiat recunoscut celor trei națiuni

- sfatul orășenesc era ales de locuitorii așezării și cuprindea un număr de 12 jurați

-  era condus de un jude ce îl reprezenta pe rege

■ în Țara Românească și Moldova, județul respectiv, șoltuzul, ajutat de 12 pârgari, se afla sub controlul domnului       


Organizarea juridică

În secolul XIV–XV, statele medievale înlocuiesc treptat „obiceiul pământului”, vechiul drept nescris, un ansamblu de norme juridice impuse de tradiție, cu propria legislație.

■ s-au folosit texte scrise:

- în Țara Românească și Moldova traduceri din literatura bizantină de profil;

- în Transilvania, de Tripartitul lui Werböczi;

■ instanțele judecătorești medievale sunt:

•  sătească, unde se judecă pricini mărunte de către jude și „oamenii buni și bătrâni”

•  seniorală, exercitată de nobili asupra țăranilor dependenți de pe domeniile lor

•  instanțele județene, ale ținutului sau ale comitatului, li se adresează cei nemulțumiți de deciziile nobililor

•  instanța supremă ce era reprezentată de domn și sfatul domnesc în Țara Românească și Moldova și scaunul de judecată al voievodului în Transilvania


Organizarea militară

Temelia socială a armatei române în secolele XIV–XVI este țărănimea liberă și aservită, participantă alături de celelalte categorii sociale la oastea cea mare.

■ oastea cea mare este organizată pe aceleași principii în toate țările românești:

•  îi cuprinde pe toți locuitorii apți să poarte arme

- la jumătatea secolului al XV-lea din sudul Transilvaniei se adună 20.000 de oșteni la chemarea lui Iancu de Hunedoara

- Vlad Țepeș aduce sub steagul său 30.000 oșteni în Țara Românească

- în 1475 - 1476, ștefan cel Mare a ridicat 40.000 oameni în Moldova

- în 1537 - 1538 Petru Rareș a ridicat 60-70.000 oameni în Țara Românească

- puterea militară reunită a românilor se ridica la 120.000 - 140.000 de oameni

■ oastea cea mică sau de curte reprezintă armata permanentă necesară pentru rezolvarea sarcinilor administrative în vreme de pace sau pentru apărare în cazul unei amenințări neașteptate din afară

- era alcătuită din:

•  membrii aparatului administrativ - militar central

•  curtenii

•  cetele boierești (infanteriștii și călăreții)

- în Transilvania, aceste unități încorporau steagurile marilor nobili și ale episcopului Transilvaniei (în 1373, la Sibiu existau arme de foc și un armurier care le confecționa)

■ cetățile de margine și din interior desăvârșesc organizarea militară: Hotin, Cetatea Albă. Suceava, Neamțul – în Moldova; Turnu și Giurgiu – în Țara Românească)


Organizarea bisericească

Biserica a avut un rol important injustiție, cultură și în apărarea ființei noastre spirituale, a combătut păgânismul musulman și catolicismul care ascundeau tendințele expansioniste ale Imperiului Otoman, Ungariei, Poloniei.

■ în Dobrogea a continuat viața creștină; bisericuța din piatră de la Dinogeția Garvan a funcționat în secolele XI–XII și cele două lăcașuri de cultură de la Niculițel. Aici a activat în secolele XIII-XIV Mitropolia Vicinei, al cărei conducător Iachint a fost recunoscut în 1359 Mitropolit al Țării Românești.

■ la Dăbâca în Bihor sau la Alba Iulia au funcționat mai multe episcopii ortodoxe, pe bazele cărora s-au structurat ulterior episcopiile catolice de la Alba-Iulia (sec. XI) și Oradea (sec. XII).

■ la începutul secolului al XIII-lea o mare ofensivă împotriva ortodoxiei este declanșată de papa Inocențiu al III-lea (1198–1216).

- în 3 mai 1205, papa Inocențiu al III-lea în scrisorile către episcopii catolici din Transilvania semnalează pe moșia fiilor cneazului Bâlea o episcopie care nu este supusă nici unei mitropolii.

■ construcții religioase din piatră sunt ridicate de cnezi români la: Streisângeogiu (sec. XI), Densuș, Gura Sadu, Sântămărie-Orlea și Strei (sec. XIII).

■ regele Ludovic de Anjou prin decretele sale din 1366 scoate confesiunea ortodoxă în afara legii. Totuși românii aveau proprii lor ierarhi: Ghelasie „arhiepiscop” în 1377 și unii arhierei locali.

- la sfârșitul secolului al XV-lea o mitropolie ortodoxă avea sediul la Feleac.

■ în Moldova sub Alexandru cel Bun se înființează Episcopia Romanului pentru partea de sud și a Rădăuților pentru partea de nord. În 1503 s-au constituit Mitropolia Ungro-Vlahiei, Episcopia Râmnicului (județele din dreapta Oltului) și Episcopia Buzăului.

■ mitropolitul era al doilea demnitar în stat, încorona domnul, era prim sfetnic, era conducător al unor solii politice sau de bună înțelegere

- în 1359 – a fost înființată Mitropolia Țării Românești

- în 1370 – ia ființă Mitropolia Severinului

- Mitropolia de la Suceava este înființată în timpul lui Petru Mușat

- în 1376 este atestată la Nandru o arhiepiscopie ortodoxă

■ mari mănăstiri sunt zidite cu sprijinul direct al voievozilor ctitori la: Câmpulung, Curtea de Argeș (1351 - 1352), Vodița (1370 - 1375), Cozia (1388) – în Țara Românească; Sfântul Nicolae din Rădăuți – în Moldova

■ mari centre cărturărești au avut un rol important în menținerea unității spirituale a tuturor românilor