Historia magistra vitae

b1
Evul mediu

Agricultura a jucat un rol preponderent în economia medievală românească, fiind practicată pretutindeni: la câmpie, pe văile râurilor, în zona colinară și la munte

■ în Țara Românească și Moldova, după o utilizare îndelungată, pământul nu mai era lucrat, spre a i se reda fertilitatea;

- creșterea demografică a impus mărirea suprafețelor agricole în special prin defrișare

■ în Transilvania cultivarea era bienală, un teren era folosit din doi în doi ani;

■ tehnica agricolă înregistrează noi progrese:

•  plugul vechi era dotat cu brăzdar, cormană și roți;

•  securea, toporul, hârlețul sunt folosite la defrișare;

•  sunt larg răspândite morile, unele eu două sau trei roți;

■ se cultivă cereale: grâu, mei, ovăz, secară, hrișcă;

- livezi de pomi fructiferi: pruni, meri, nuci, cireși, vișini;

- vița de vie este cultivată pretutindeni: în Bihor, Arad, Timiș, Cotnari, Hârlău, Neamț, Vâlcea, Mehedinți, Gorj;

- creșterea vitelor: bovine, cai, porcine, oi;

- se mai dezvoltă apicultura și pescuitul.


Exploatarea bogățiilor subsolului

Mineritul este o ocupație străveche:

■ se extrăgeau metalelor prețioase în Munții Apuseni;

■ în sud-vestul țării se extrăgeau fier, plumb, aramă

■ cuprul se extrăgea la Bratilovo (Baia de Aramă) încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân

■ sarea se extrăgea la Turda, Cojocna, Cluj, Dej (în Transilvania), la Ocnele Mari (în Țara Românească) și la Trotuș (în Moldova).

- extragerea se făcea în gropi la suprafață (de către țărani) sau în adâncime (de lucrători specializați) sau coloniști privilegiați.


Meșteșugurile și comerțul

Agricultura, creșterea vitelor și mineritul au furnizat materii prime pentru numeroase activități meșteșugărești, atât în mediul rural, cât și în cel urban.

- se fac progrese în domeniul prelucrării metalelor, lemnului sau pietrei, al țesăturilor și bunurilor alimentare și în confecționarea obiectelor de artă

- din secolul al XIV-lea începe organizarea în bresle

- cele mai vechi statute care s-au păstrat (9 noiembrie 1376) atestă existența a 25 de branșe organizate în 19 bresle la: Sibiu, Sighișoara, Sebeș, Orăștie

- mari centre de producție erau: Brașov, Bistrița, Sibiu, Baia, Suceava, Chilia, Curtea de Argeș

- abundența produselor cerealiere și animaliere și dezvoltarea meșteșugurilor determină dezvoltarea unor puternice așezări urbane, constituind premisele activităților comerciale

■ Țara Românească și Moldova trimiteau peste munți: animale mari și mici, pui, pește, ceară, lână, uneori, în situații excepționale, cereale

■ Transilvania trimitea în ținuturile extracarpatice: postavuri, pânzeturi, îmbrăcăminte, încălțăminte, piese de harnașament, metale și obiecte din metal, sticlărie, hârtie, în unele situații și cereale

■ Dobrogea, în condiții prielnice primea bunuri din toate celelalte țări românești

■ în dezvoltarea relațiilor comerciale, un rol important l-au avut marile centre de schimb transilvane

- Brașovul – considerat în evul mediu o veritabilă „piață comună” a țărilor române, numărul negustorilor și intensitatea transporturilor fiind în continuă creștere în secolele XV-XVI (în 1558 – 1574 participanți din 174 de localități din Moldova, Muntenia, Transilvania).

- Sibiul – în cadrul schimburilor reciproce cu Țara Românească au luat parte, în 1500, 277 de negustori din orașele de la sud de Carpați și din 23, de sate cu un număr de 724 transporturi.

- Bistrița – oraș de meșteșugari; schimburi comerciale în special cu Moldova.

- Caransebeșul – mijlocea comerțul între Țara Românească și Banat

■ Principalele căi de acces între Transilvania și Țara Românească erau drumurile Brașovului, Branului, Rucărului, Dâmboviței.

- ajungeau la Dunăre pornind din Ardeal:

•  drumul Orșovei (Oradea – Turnu Severin) ;

•  drumul văii Jiului (prin pasul vâlcean la Calafat).

■ de la Brașov pe Valea Prahovei și Ialomiței porneau:

•  drumul Prahovei;

•  drumul Teleajenului spre Gherghița;

•  drumul Buzăului care ajungea la Brăila,

■ spre Moldova din Țara Bârsei erau drumurile:

•  drumul Oituzului sau al Trotușului;

•  drumul Ghimeșului (mai puțin folosit) ;

•  drumul Rodnei.

Țările române caută să-și asigure controlul Dunării și al ieșirilor maritime. Rolul comercial în creștere al Brăilei și lungile dispute pentru Chilia în vremea lui Mircea cel Bătrân atestă acest lucru.

■ raporturile comerciale între cele trei țări sunt reglementate prin acte speciale:

•  la 20 ianuarie 1368, Vladislav Vlaicu a acordat un privilegiu comercial brașovenilor. Actul a fost reînnoit de Mircea cel Bătrân în 1413 și de șapte ori de urmașii săi până în 1444;

•  în Moldova de la Alexandru cel Bun la Ștefan cel Mare, domnia a emis nouă asemenea acte pentru negustorii din Brașov și Sibiu.


Comerțul extern

■ țările române exportau produse agricole și animaliere care ajungeau la Viena, Danzig și în Asia.

- țările române importau mărfuri din Flandra, Germania, Cehia, Polonia, Rusia sau Orient.

■ privilegii comerciale au fost acordate negustorilor lioveni de Alexandru cel Bun (1408) și Mircea cel Bătrân (1409) .

■ un intens comerț de tranzit se desfășura:

• pe drumul moldovenesc ce lega Marea Neagră de Marea Baltică;

•  prin Țara Românească și Transilvania se asigură legătura între Dunăre și apusul Europei;

■ întreaga circulație a mărfurilor între părțile nordice și sudice, pe de o parte, și răsăritene și occidentale ale continentului, pe de altă parte, se desfășoară pe teritoriul țărilor române

■ comerțul a fost considerabil înlesnit de baterea primelor emisii monetare în timpul domniilor lui Vladislav Vlaicu (1364 – 1377) și Petru Mușat (1375 – 1391)

•  Vladislav Vlaicu a emis monede din argint: ducați, dinari, bani

•  Petru Mușat a emis monede ce purtau numele de groși

■ la acestea se adaugă florinul de aur și marca de argint, produse în monetăriile din Transilvania