Historia magistra vitae

b1
Evul mediu

Vlad Țepeș (1448, 1456-1462, 1476) este continuatorul luptei românilor pe frontul antiotoman după dispariția lui Iancu de Hunedoara.

Peste exagerările din Povestirile germane s-a dovedit a fi o personalitate puternică, un dușman declarat al dezordinii, anarhiei și necinstei.

■ pentru a face față anarhiei feudale a recurs, pentru a-și atinge obiectivele, la mijloace care i-au șocat pe contemporani

■ sângeroasa tragere în țeapă era folosită ca un oribil instrument de pedeapsă ce urmărea și să-i intimideze pe adversari săi din țară și din afară

■ renumele de monstru sângeros i-a fost creat de sașii din Brașov și Sibiu după ce aceștia au intrat în conflict cu Vlad Țepeș pe diferende economice

Viața sa scurtă și zbuciumată a culminat cu marea campanie antiotomană din 1461-1462:

•  1442-1448 - ostatec la turci

•  1448-1456 - pribeag în Moldova și Transilvania

•  1456-1462 - domn

•  1402-1475 - prizonier și deținut la Buda


Politica internă

Viața politică din Țara Românească cunoștea o anarhie feudală manifestată prin:

•  interminabilele lupte pentru putere

•  repetate schimbări de domni

•  o boierime care se credea suverană pe domeniile lor și amestecul vecinilor hrăpăreți

Conflictul cu boierii iscat în iarna 1458-1459 a dus la executarea unui mare număr de opozanți.

Pentru a întării puterea centrală al a înțeles că are nevoie de ordine și stabilitate politică.

■ și-a aservit sfatul domnesc în care majoritatea o vor deține dregătorii fără nici o legătură cu marile familii nobiliare, într-o permanentă schimbare

- unii dregători au fost ardeleni (Linart stolnic) sau moldoveni (Bratu de la Milcov), alții vechi credincioși ai tatălui său sau persoane cunoscute în pribegia din Transilvania sau Moldova

■ o altă dimensiune a autorității domnești a fost excesivă: severitatea cu care pedepsește încălcarea legii (tragerea în țeapă)

■ la 4 septembrie 1456 Vlad îi înștiința pe brașoveni că este întrutotul credincios regelui maghiar Ladislau de „frica turcilor, care pun asupra țării sarcini mari cu neputință de suportat”

■ la 16 decembrie 1456 Ladislau de Hunedoara, fiul lui Iancu se plânge de necazurile, pagubele și supărările pricinuite de Vlad motiv pentru care pregătea un pretendent la Brașov

Politica sa economică a surprins prin măsurile luate:

•  a anulat privilegiile negustorilor brașoveni și sibieni, obligându-i să respecte drepturile autohtonilor

•  a interzis negustorilor ardeleni să mai cumpere direct de la producători, schimburile comerciale să se facă în „târgurile de la hotare” cu negustori valahi.

Vlad Țepeș s-a preocupat de reorganizarea armatei:

•  „oastea cea mică” – era formată din slugile și curtenii domnului și marii boieri, aparatul administrativ în vreme de pace

•  „oastea cea mare” – era alcătuită din întregul poporul înarmat

•  a format și o gardă personală de mercenari

•  a ridicat, în rândul vitejilor, călăreți pentru merite deosebite, la rangul de pedestrași


Politica externă

Îndată ce autoritatea sa a fost solid închegată, în 1459, Vlad Țepeș a refuzat să mai plătească haraciul în valoare de 10.000 galbeni (echivala cu contravaloarea a 222 de sate).

- răzvrătirea sa a coincis cu declanșarea unui război împotriva turcilor pe care papa urma să susțină războiul eu 100.000 de ducați, iar Matei Corvin cu 40.000 galbeni, sumă suficientă pentru a echipa 12.000 de oameni și 10 nave de război

■ în 1460 Vlad Țepeș încheie o alianță cu regele Ungariei, pe care turcii au încercat să o împiedice

■ prin diacul Porții, Catavolinos, Vlad Țepeș este chemat la Constantinopol, în vreme ce Hamza Pașa din Vidin are misiunea să-l prindă „fie cu vicleșug” fie cu alt chip.

■ 1461-1462 Vlad Țepeș a organizat campania surpriză din sudul Dunări, profitând de oboseala armatei otomane survenită după campania din Asia Mică împotriva lui Uzun Asan:

•  a fost devastată o întinsă regiune între Oblucița și Novoe Selo și de la vărsarea Dunării până la Rahova

•  prin vicleșug cetatea Nicopole și-a deschis porțile

•  au pierit peste 20.000 turci, ceea ce face explicabilă groaza produsă de această campanie de pedepsire

■ în scrisoarea din 11 februarie 1402, Vlad Țepeș recunoaște că „a călcat pacea cu turcii” și că sultanul a stins alte neînțelegeri cu ceilalți, căci „toată furia și mânia și-o îndreaptă asupra noastră” în urma ajutorului cerut Matei Corvin l-a asigurat că-i va veni în sprijin, la 4 martie 1462, a părăsit Buda la sfârșitul lui august când campania era de mult încheiată


Campania antiotomană

Răzvrătirea lui Vlad Țepeș amenința stabilitatea dominației otomane în Peninsula Balcanică, răspunsul otomanilor fiind unul pe măsură.

La sfârșitul lui aprilie, începutul lui mai 1462, Mehmed al II-lea se îndrepta spre a cuceri Chilia cu un efectiv de:

•  60.000 luptători

•  o trupă navală transportată de 25 trireme

•  150 de alte vase

■ efectivele domnului valah nu depășeau 30.000 oșteni.

- la 15 mai 1462, în dreptul cetății Turnu, Vlad Țepeș încerca să oprească transbordarea trupelor turcești, fără a reuși

- la 4 iunie 1462 oștile otomane se îndreaptă spre Târgoviște

- Vlad a pustiit totul în calea invadatorilor, silindu-i se sufere de foame și sete și prin lovituri rapide date prin surprindere le crea o stare de insecuritate

■ 16–17 iunie 1462 are loc atacul nocturn prin care însuși Vlad a pătruns personal noaptea în tabăra otomană în fruntea unei cete ajungând până aproape de cortul sultanului

- fără a se atinge scopul (uciderea sultanului), domnul a pricinuit grele pierderi turcilor care se retrag în dezordine

- după ce înaintat până la Târgoviște cu armata sa, sultanul fără să reușească să obțină o victorie decisivă, a dat ordinul de retragere

În locul folosirii forței armatei, sultanul se folosește de arma politică și încheie cu boierii Țării Românești un acord prin care:

•  se recunoștea suzeranitatea Porții și plata tributului

•  a fost acceptată venirea pe tron a lui Radu cel Frumos (fratele lui Vlad), interpusul turcilor

■ la 15 august 1462 acesta era acceptat și de Transilvania

■ Vlad Țepeș se retrage în Transilvania de unde spera că va reveni cu ajutor militar, însă este arestat și întemnițat la Buda

Își reia tronul ajutat de Ștefan cel Mare pentru o lună, la 26 noiembrie 1476, după care o conspirație boierească a pus capăt domniei și vieții sale.