Historia magistra vitae

b1
Epoca modernă

Responsabilii politici români, principele Carol, guvernul și parlamentul, opinia publică erau favorabili angajării militare a României în războiul balcanic. Primele încercări ale guvernului român de a se angaja într-o cooperare militară cu Rusia au fost însă întâmpinate cu o opoziție totală. Autoritățile ruse credeau că vor putea tranșa singure victoria. Cercurile politice țariste nu doreau ca România să fie implicată și să aibă un cuvânt de spus la tratativele de pace. Concentrată în zona sudică a țării, armata rusă trecea Dunărea la 14­-15 / 26-27 iunie 1877 și începe ofensiva pe trei direcții: spre Nicopole, spre Târnovo-Sipka Zagora și spre Biala Rusciuk. Rezistența otomană s-a dovedit însă peste așteptările rușilor, astfel că înaintarea lor a fost oprită la Plevna. Aceasta localitate ocupa o poziție strategică ce controla direcțiile de înaintare spre Nicopole, Constantinopole, Vidin-Târnovo. Într-un complex de fortificații, turcii au masat un număr de peste 30.000 de ostași conduși de Osman Pașa. Primele asalturi ale rușilor au fost respinse cu pierderi grele. Și în Caucaz rușii au suferit înfrângeri. Situația era critică.

Campania de la sudul Dunării. Luptele de la Plevna.

La 19/31 iulie 1877, marele duce Nicolae, comandantul armatei ruse, a trimis o telegramă principelui Carol cerând angajarea urgentă a trupelor române. În consecința diviziile 2 și 3 românești trec fluviul. În paralel au fost reorganizate Armata de operații și Corpul de observație. Parlamentul României a votat noi credite militare pentru dotarea armatei. La întâlnirea principelui Carol cu Alexandru II, în august 1877, au fost consimțite bazele colaborării româno-­ruse. Forțele aliate ruso-române de la Plevna au fost puse sub comanda principelui Carol asistat de generalul Zotov și generalul Al. Cernat. La Plevna au luptat unități românești cu efective de 38.000 de oameni cu 108 tunuri. Asaltul general asupra Plevnei s-a declanșat la 30 august / 11 septembrie, de ziua nașterii țarului. Turcii s-au apărat cu dârzenie. Doar trei din cele 14 redute au fost cucerite. În octombrie s-a decis înconjurarea Plevnei. La 28 noiembrie turcii au încercat să rupă încercuirea dar au fost înfrânți și siliți să capituleze. Osman Pașa s-a predat colonelului roman Cerchez și cu el 45.000 de ostași și 2.500 de ofițeri otomani. Aceasta a permis dezvoltarea acțiunilor aliaților. Trupele ruse au înaintat spre sud în direcția Sofia- Filipopol-Adrianopol până aproape de Constantinopol, iar românii spre Vidin. În ianuarie 1878 Vidinul a fost încercuit. Înfrântă pe toate fronturile, Poarta a fost nevoită să încheie armistițiul.

Bilanțul ostilităților

Participarea armatei române la război a însemnat un uriaș efort al țării: 10.000 de militari români au murit sau au fost răniți pe front. La conducerea operațiunilor s-au făcuți remarcați generalii români, Alexandru Cernat, Gheorghe Lupu, M.C. Cerchez, iar principele Carol a fost decorat de însuși țarul Alexandru II al Rusiei cu ordinul Sf. Gheorghe și ordinul St. Andrei. Curajul și bravura armatei române au căpătat o largă apreciere în opinia publică internațională, în cercurile militare și politice europene. Populația a susținut efortul de război colectând suma de 10.000.000 de lei. În toate teritoriile locuite de români s-au constituit comitete de sprijin. În Transilvania, Banat și Bucovina ele au fost deosebit de active. Mulți tineri bănățeni și ardeleni s-au înrolat voluntar în armata română. Sub conducerea doctorului Carol Davila a fost organizat serviciul medical militar. Intelectualitatea a sprijinit și ea cauza independenței și efortul de război.