Historia magistra vitae

b1
Epoca modernă

Autonomia

În Basarabia lupta pentru autonomie s-a intensificat la începutul secolului XX în împrejurările favorabile create de revoluţiile din 1905 şi din 1917. Din 1917 în fruntea mişcării s-a aflat Partidul Naţional Moldovean creat în martie 1917.

Mişcarea pentru autonomia Basarabiei s-a intensificat în vara anului 1917 datorită tendinţelor Ucrainei de a-şi extinde stăpânirea asupra acestei provincii. În urma recunoaşterii de către guvernul rus al dreptului popoarelor la autodeterminare, în 25 septembrie / 8 octombrie 1917, congresul ostaşilor moldoveni de la Chişinău, întrunit la 20 octombrie/2 noiembrie 1917, a proclamat „autonomia teritorială şi politică a Basarabiei” şi a creat Sfatul Ţării ca expresie politică şi organism de conducere al acestei autonomii.

Sfatul Ţării s-a întrunit la 24 noiembrie / 4 decembrie 1917 desemnându-l pe Ion Inculeţ ca preşedinte. Realizarea deplină a autonomiei s-a săvârşit în 2/15 decembrie 1917 când a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească membră cu drepturi egale a Republicii Ruse Federative.

Unirea cu România

Prăbuşirea frontului rusesc după semnarea armistiţiului, starea de anarhie şi dezordine întreţinută de trupele ruseşti tot mai câştigate de propaganda bolşevică ameninţând stabilitatea instituţiilor fundamentale ale ţării (monarhia, guvernul), securitatea politică şi militară a teritoriului rămas neocupat, liniile de comunicaţie cu depozitele şi serviciile transferate în sudul Basarabiei, au obligat guvernul român să ia măsuri împotriva unităţilor ruseşti în curs de destrămare. Pentru a pune capăt anarhiei create pe teritoriul Basarabiei şi pentru a asigura securitatea acesteia, Consiliul de Directori, organ al Sfatului Ţării, a cerut guvernului român să disloce trupe în Basarabia pentru menţinerea stabilităţii şi ordinii interne.

Ca urmare a intrării trupelor române în Basarabia şi a ciocnirilor cu unităţile ruseşti destrămate, la 13/26 ianuarie/4 februarie (2/15 ianuarie), Sfatul Ţării a hotărât în unanimitate independenţa Republicii Moldoveneşti, în 22 ianuarie /4 februarie 1918, cu dreptul de a hotărî singură soarta în viitor. Se încheia o nouă etapă în procesul de traducere în viaţă a autodeterminării naţiunii care a realizat o componentă esenţială a acesteia, proclamarea independenţei ca expresie a voinţei colective.

A treia etapă a autodeterminării naţiunii române s-a săvârşit prin actul din 27 martie / 9 aprilie 1918 când Sfatul Ţării ca organism reprezentativ al acesteia, format din delegaţi ai întregii populaţii indiferent de naţionalitate şi opinie politică a decis cu majoritate de voturi (86 pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri) unirea Republicii Moldoveneşti cu România.