Historia magistra vitae

b1
Epoca contemporană

- în noiembrie 1918 Partidul Social Democrat din România a adoptat denumirea de Partidul Socialist.

- mai 1919 a avut loc la Bucureşti Conferinţa Partidelor Socialiste din România şi din regiunile unite cu patria-mamă ca for de conducere s-a format un Consiliu General.

- şedinţa forului general a avut loc la 30 ianuarie 3 februarie 1921 şi a hotărât soarta stângii în ţara noastră

- reprezentanţii care s-au retras din Consiliu au format în iunie 1921 Federaţia Partidelor Socialiste din România

- în 1927 s-a constituit Partidul Social Democrat

- deosebirile de concepţia politică, tactică şi strategie au dus la frământări în cadrul partidelor

- în 1928 s-a desprins o grupare ce a pus bazele Partidului Socialist al Muncitorilor din România, care s-a intitulat în 1932 Partidul Socialist Independent, în anul următor s-a unificat cu Partidul Socialist din România C. Popovici şi au constituit Partidul Socialist Unitar

- existenţa organizaţiilor de femei, tineret şi sindicatelor a generat o veritabilă rivalitate între socialişti şi elementele de extremă stânga pentru controlul asupra lor (majoritatea sindicatelor se aflau sub influenţa P.S.D.);

- cu stânga vieţii politice româneşti au acţionat o serie de organizaţii politice (devenite apoi auxiliare ale politicii comuniştilor) ca: Frontul Plugarilor, Madoszul, Blocul Democratic, Patronajele Populare;

- instaurarea dictaturii fasciste în Germania pune problema unei noi tactici de luptă a mişcării socialiste din România;

- iunie 1933 PSD a ales o nouă conducere: Iosif Jumanca, Ioan Fluieraş, Lothar Rădăceanu, Constantin Titel Petrescu, şi alţii.

- socialiştii au acţionat împotriva creşterii pericolului fascist prin:

- campanii de presă

- demonstraţii şi acţiuni antifasciste

- participarea la reuniuni antifasciste internaţionale între 1934 şi 1939 la Paris şi Bruxelles

- într-un spectru foarte larg elementele de dreapta şi stânga au însoţit evoluţia social-economică şi politică a României în perioada interbelică