Historia magistra vitae

b1
ORGANIZAREA MILITARĂ

Primul război punic i-a determinat pe romani să construiască o flotă pornind de la copierea unui vas punic cu 5 vâsle pe care l-au găsit eşuat. Prin inventarea grapinei (un cârlig cu care puteau să agaţe vasele inamice – „corb”) şi folosirea unei punţi de abordare s-a putut folosi tactica luptei pe uscat şi pe mare. Prima victorie a fost obţinută la Mylae (260 î.Hr.) de către consulul Duilius prin distrugerea sau capturarea a 50 de vase cartagineze dintr-o flotă de 130 de vase.

Victorii mai răsunătoare ale marinei romane sunt cele obţinute de Pompeius împotriva piraţilor din Mediterana (67 î.Hr.), de Agrippa  (general al lui Octavianus) la Naulochos împotriva lui Sextius Pompeius (36 î.Hr.) şi de Octavianus la Actium împotriva lui Antonius şi Cleopatra (31 î.Hr.).

Până la Augustus, stăpânirea mărilor se realiza prin metode improvizate folosindu-se în mare măsură competenţele navale şi echipaje marinăreşti străine – nici un cetăţean roman nu se amesteca în actul de navigare. Augustus a creat o flotă navală, aflată în proprietatea sa, ce avea un echipaj format din oameni liberi din provincie şi proprii săi sclavi eliberaţi. Serviciul militar, efectuat pe vasele militare, dura 26 de ani. Împăraţii care i-au urmat au păstrat această iniţiativă şi au dezvoltat-o până când s-a ajuns la 10 flote regionale.

Vasele erau dotate cu rame şi pânze şi aveau între 2-5 rânduri de vâslaşi (bireme, trireme, cvadrireme şi cvintreme). Cele mai mari aveau un echipaj format din 300 de vâslaşi (dispuşi pe 5 rânduri) şi 120 de soldaţi.