Înțelegerea istorică este o reconstrucție mentală a evenimentelor trecute care include originile, evoluțiile și motivele plauzibile pentru apariția lor, consecințele semnificative, etosul și valorile predominante la vremea respectivă. Înțelegerile mai largi în istorie au provenit din sinteza dovezilor referitoare la unele evenimente specifice într-o imagine mai amplă. Înțelegerea acestora poate fi descrisă în termeni de conștientizare a unei structuri mentale coerente reprezentând un eveniment sau situație (de exemplu: relațiile în cadrul noii cunoașteri, empatie cu oamenii implicați) și a consecințelor sentimentale (de exemplu: condamnare, aprobare, plăcere etc.).
Istoricii au impus studierea trecutului pe mai multe categorii determinate de factorii sociali, politici, economici, științifico-tehnologici și culturali. După analiza şi înţelegerea trecutului realizată după aceste categorii este necesar, pentru a putea proiecta o imagine cât mai completă a epocii istorice studiate, ca toate piesele să fie puse împreună într-o încercare de sinteză. Viaţa oamenilor determinată de toate aceste aspecte, care se întrepătrundeau şi se influenţau reciproc, este de fapt mult mai complexă şi mai haotică. Istoricii studiază şi analizează dovezile, apoi creează modele pentru a le explica. Însă uneori interpretările lor distorsionează faptele datorită încercării de a potrivi dovezile cu modelul propus sau a selecției surselor istorice pe care își susțin argumentația. Pentru a aprecia pe deplin trecutul, trebuie să îl punem în perspectivă, astfel încât să putem înțelege factorii care ne-au ajutat să ne formăm ca indivizi, societatea în care trăim și natura altor societăți sau popoare. Odată ce istoricii au pus piesele împreună pentru a stabili ce s-a întâmplat și au determinat faptele, ei interpretează ceea ce au găsit. Înțelegerea trecutului nu se face neapărat ușor. Spre deosebire de științele fizice exacte, istoria nu poate reproduce experimente în condiții controlate pentru că nu există nici măcar două evenimente istorice identice. Lucrurile se complică în cazurile mai multor epoci pentru care nu sunt cunoscute decât aspectele generale.
O altă problemă ce stă în calea unei înțelegeri corecte a trecutului este faptul că interpretările trecutului se schimbă uneori pentru că punctele de vedere ale oamenilor se schimbă. Valorile și atitudinile unei generații nu mai sunt împărtășite de altele. În ciuda unor astfel de diferențe în interpretare, efortul de a examina și de a înțelege trecutul poate oferi istoricilor o perspectivă valoroasă în prezent. Analizând și interpretând dovezile, istoricii urmăresc nu numai să înțeleagă trecutul ci și relația lui cu viața de astăzi. Istoria socială este ea însăși un exemplu de reevaluare a semnificației trecutului făcută de către istorici. Timp de secole istoricii au prezentat faptele, detaliile și activitățile vieții fără a le supune unei analize critice complexe. Aceste lucruri păreau atât de obișnuite încât puțini istorici serioși le-au acordat atenția necesară. Cu toate acestea, în cadrul generației noastre, un număr tot mai mare de cercetători au demonstrat că modurile în care au trăit bărbații, femeile și copiii sunt la fel de importante de studiat precum domniile monarhilor, carierele marilor figuri politice și rezultatele unor mari bătălii.
Analizarea istoriei în cele cinci sfere de activitate umană impune cunoașterea contextelor determinate de timpul istoric şi locul geografic. Înregistrările istorice sunt indisolubil legate de stabilirea mediului geografic în care s-au dezvoltat, de mişcările populaţiei şi aşezări, de activitățile știinţifice şi economice, agende geopolitice şi de distribuţia şi răspândirea ideilor politice, filozofice, religioase şi estetice. Oportunităţile, limitările şi constrângerile cu care popoarele au abordat problemele şi provocările din timpul lor au fost influențate, la un nivel semnificativ, de mediul în care au trăit sau la care au avut acces și de urmele lăsate asupra peisajului, maligne sau benigne, de către cei care au venit înaintea lor în acel spațiu.
Istoria socială contribuie la cunoașterea mai profundă a societăţii, ne ajută să înțelegem ce înseamnă să fi om. Sunt identificate diferite moduri de organizare ale structurilor familiale şi evoluția lor, rolurile bărbaţilor şi al femeilor, viața copiilor, sunt recunoscute diversele grupuri şi clase din societate şi relaţiile dintre toate acestea. Istoria socială, afectată de schimbările economice, religioase, culturale şi politice, încorporează evoluţiile care au modelat destinul a milioane de oameni: sclavia, conflictul de clasă, migraţia în masă şi imigraţia, consecinţele asupra umanității a războaielor, a epidemiilor de ciumă şi foametei, creșterea speranţei de viaţă şi ridicarea standardelor de trai în urma progreselor medicale, tehnologice şi economice.
Istoria politică ne ajută să înţelegem sfera activităților politice, aşa cum s-au dezvoltat în cadrul comunităţii lor locale, a naţiunii lor şi în diferite societăţi ale lumii. Acest domeniu explorează și analizează modul în care au fost construite guvernele şi instituţiile, felul prin care se obținea și deținea puterea asupra altora, lupta pentru realizarea şi apărarea drepturilor fundamentale ale omului, a egalității justiţiei, a dreptului şi ordinii în societăţi, precum şi evoluţia mecanismelor regionale şi mondiale pentru a promova dreptul internaţional.
Istoria economică determină importanța crucială pe care au avut-o forţele economice asupra calităţii vieţii oamenilor, în structurarea societăţilor şi în influenţarea cursului evenimentelor. Relaţiile de schimb din interiorul unei culturi şi între culturi diferite au avut un impact major asupra societăţii şi politicii, au produs schimbarea modelelor de dominare economice regionale, emisferice şi la nivel mondial permițând apariţia în secolul al XX-lea a unei economii cu adevărat internaţională, cu consecinţe profunde pentru toate celelalte sfere de activitate.
Istoria ştiinţei şi tehnologiei arată că preocuparea omului de a înţelege natura, lumea în care trăim şi umanitatea în sine este la fel de veche ca istoria înregistrată. Activitățile umane ce urmăreau să găsească modalităţi de îmbunătățire a vieții umane se manifestă în toate componentele acesteia: producţia de alimente, grija pentru bolnavi, transportul de bunuri, creșterea securității economice şi bunăstarea grupului. Înţelegerea evoluțiilor ştiinţifice și tehnologice care au adus schimbări majore asupra vieții omului sunt esenţiale pentru studiul istoriei.
Istoria culturală dezvăluie cum idei, credinţe și valori au influenţat profund acţiunile umane de-a lungul istoriei. Religia, filosofia, arta și cultura populară au avut cu toate un rol central asupra aspiraţiilor şi realizărilor tuturor societăţilor umane şi au stat la baza schimbărilor istorice din cele mai vechi timpuri. Aprofundarea înțelegerii activităților umane se realizează prin studierea literaturii, scrierilor sacre şi tradiţiilor orale, tratatelor politice, teatrului, artei, arhitecturii, muzicii și dansului.
Deoarece aceste cinci sfere ale activităţii umane se întrepătrund în viaţa reală a indivizilor şi societăţilor, înţelegerea istoriei românilor și a istoriei universale trebuie determinată din aceste categorii. Astfel, pentru a înţelege cauzele Revoluţiei române din 1848-1849, abordarea trebuie să plece de la ideile filosofice ale Iluminismului, interesele economice ale burgheziei, de la antecedentele politice europene şi de la aspiraţiile diferitelor grupuri sociale, definite de sex, rasă, statut economic şi regiune. În mod similar, înţelegerea consecinţelor revoluțiilor europene demonstrează modul în care schimbările în oricare dintre aceste sfere de activitate au adesea un impact asupra unora sau a tuturor. Numeroase consecinţe au produs dezvoltarea de noi instituţii politice durabile, precum și efecte sociale şi economice ale acestora asupra națiunilor care au participat la revoluție, cu aspiraţii diferite.
De asemenea, în istoria universală, în scopul de a înţelege forţele care conduc la Marile descoperiri geografice, trebuie să se abordeze: economia sistemului de tranzacţionare interregionale ce lega popoarele din Africa, Asia și Europa; schimbările politice şi religioase care au iniţiat creşterea puterii monarhiilor centralizate ale Spaniei şi Portugaliei; inovaţiile tehnologice majore făcute de portughezi și spanioli în domeniul construcţiilor navale, navigaţiei şi războiului naval, precum şi influenţa avută asupra acestor schimbări venită din nordul Europei, din tehnologia maritimă musulmană şi chineză.
În mod similar, înţelegerea istorică trebuie să atingă și consecinţele cuceririi iberice a continentului american, a modului în care schimbările în oricare dintre aceste sfere de activitate umană a avut adesea un impact asupra unora sau a tuturor celorlalţi. De exemplu, consecinţele victoriilor militare iberice care au dus la: fondarea imperiilor coloniale spaniole şi portugheze din cele două Americi; schimbul mondial de floră, faună şi agenţi patogeni; schimbări sociale provocate de subjugarea şi înrobirea popoarelor indigene din America, de efectele devastatoare asupra demografiei cauzate de introducerea de noi microorganisme care au adus bolii necunoscute în aceste ținuturi; relocarea forţată şi înrobirea a 10 milioane de africani în coloniile europene; schimbări de credinţe şi practici religioase care au urmat introducerii creştinismului în cele două Americi; efecte economice şi sociale ale perfuziei în economiile europene a aurului şi argintului venit din marile resurse ale continentului american. Aceste multe efecte demonstrează complexitatea evenimentelor istorice şi puterea unică a istoriei de a aprofunda înţelegerea trecutului şi a modului în care suntem încă afectați de el.