Surse istorice


Legea fundamentală de organizare a puterii româneşti în Bucovina

„În virtutea suveranităţii naţionale şi pe baza hotărârilor Constituantei ţării Bucovina luate în adunarea din 27 octombrie 1918, Consiliul naţional decretează următoarea lege provizorie.
        Art. I. – În consiliul naţional instituit de Constituirea Bucovinei e întrupată suprema putere a acestei ţări.
        Art. II – Puterea legislativă o exercită Consiliul naţional singur, în calitate de corp legiuitor (cameră).
        Art. III – Consiliul naţional se constituie alegând din sânul său un preşedinte, trei vicepreşedinţi şi un director al biroului prezidial.
        Directorul e responsabil pentru legalitatea actelor prezidiale.
        Art. IV – Preşedinţii împreună cu directorul girează agendele Consiliului naţional şi-l reprezintă în afară.
        Art. V – Hotărârile Consiliului naţional nu sunt valabile, dacă nu sunt semnate de doi preşedinţi şi contrasemnate de director.
        Art. VI – Puterea executivă o exercită Consiliul naţional prin funcţionarii numiţi de el (secretar de stat).
        Art. VII – Consiliul secretarilor de stat în frunte cu un preşedinte formează Guvernul ţării.
        Art. VIII – Secretarii de stat sunt responsabili, fiecare în parte şi toţi împreună, Consiliului naţional pentru aplicarea exactă a hotărârilor lui şi pentru legalitatea tuturor măsurilor luate de ei.
        Art. IX – Privitor la responsabilitatea şi urmărirea Guvernului se va aplica, prin analogie, legea corespunzătoare a Regatului României, dacă, până la un caz dat, nu se va promulga o lege specială.
        Art. X – Se stabilesc următoarele secretariate de stat:
                1.  Prezidiul Guvernului
                2.  Secretariatul de stat pentru afacerile externe
                3.  „          „      „      „      „        interne
                4.  „          „      „      „      „        finanţe
                5.  „          „      „      „      „        justiţiei
                6.  „          „      „      „      „        apărării ţării
                7.  „          „      „      „      „        agriculturii
                8.  „          „      „      „      „        instrucţiei publice
                9.  „          „      „      „      „        cultelor
                10.            „      „      „       „        comerţ şi industrie
                11.            „      „      „       „        sociale şi ale alimentării publice.
                12.  Secretariatul de stat pentru afacerile lucrărilor publice şi reedificărilor.
                13.  Secretariatul de stat pentru afacerile de comunicaţie, poştă şi telegraf.
                14.  Secretariatul de stat pentru afacerile salubrităţii publice.
                Art. XI – Funcţionarii cari stau în fruntea secretariatelor poartă titlul „secretar de stat”, preşedintele lor titlul „preşedinte al Guvernului”.
                Art. XII – Această lege intră în vigoare odată cu publicarea ei.”