| Saşii din Transilvania despre Adunarea de la Alba Iulia |
„Mâine, duminică, în 1 decembrie. Mâine sute de mii români, reprezentanţii tuturor văilor locuite de români vor umplea valea Murăşului, la Alba Iulia. Reşedinţa principilor ardeleni, vechea Alba Carolina va fi mărturie ridicării impunătoare a unui popor viguros, trezit la libertate. înaintea tribunalului istoriei îşi vor dezveli românii ranele lor nici când cicatrizate şi în convicţia cuminte că trebuie să-şi asigure pentru toţi vecinii dreptul naţionalităţii lor – tot aşa de sfânt şi inviolabil, ca şi dreptul credinţii – se vor rupe de ţara ungurească. Ardealul, teritoriile până la Tisa şi Dunăre, de mâine încolo, vor intra sub stăpânirea românească. Pe pământul clasic al Apulum-ului, a cetăţii lui Traian, unde Legio XIII-a Gemina şi-a ridicat altarele sale de jertfă, pe piaţa unde au sângerat eroii libertăţii Horea, Cloşca şi Crişan îşi vor proclama suveranitatea: naţiunea română. Pe poarta „Carol”, pe dedesubtul statuei de piatră a acestui împărat îşi vor face intrarea în cetate. În sala masivă a palatului ofiţeresc îşi va îndeplini agendele biroul constituantei. Pe lângă catedrala cu mormântul Hunoadeştilor – nemijlocit lângă reşedinţa episcopului ungur Májláth – ea a fost mulţi ani şi scaunul unui episcop românesc – va ţinea multe ceasuri defilarea prin poarta lui Mihai Vodă Viteazul spre Câmpia libertăţii. Iar în întreaga ţară, 2 ceasuri de vreme, vor suna, în această duminică, clopotele, şi unde nu mai sunt clopote, toaca. Visul unui puternic viitor de mărire naţională, visul unirii tuturor românilor – până unde ajunge graiul românesc – într-o singură patrie comună se va realiza mâine.”
(Schässburger Zeitung, 30 nov. 1918; trad. în Unirea, XXVIII, nr. de propagandă 21 din Blaj, 8 decembrie 1918)