Educația la distanță este un tip de învățământ în care profesorii și elevii sunt separați, iar materialele de învățare sunt livrate prin sisteme de telecomunicații. Importanța tehnologiei digitale folosită în educație crește în sala de clasă și în afara ei. Profesorii, în calitate de educatori, trebuie să fie pregătiți să interacționeze cu această tehnologie emergentă, care joacă un rol semnificativ în învățare și implică o mare varietate de abilități cognitive pentru a integra tehnologia educațională în curricula viitoare.

Apariția pandemiei provocată de virusul Covid-19 a creat o problemă majoră în exercitarea actului educațional la nivel global, foarte puține sisteme de învățământ fiind pregătite pentru a continua procesul de învățare care s-a mutat din clasă într-un mediu de izolare la domiciliu. Criza actuală oferă o oportunitate de a cunoaște punctele forte și punctele slabe ale tehnologiei atunci când este utilizată în folosul educației. În ciuda celor mai bune rezultate obținute în practica predării la distanță este inevitabilă constatarea că învățarea unor elevi a fost afectată negativ de faza de închidere a școlii datorată pandemiei. Responsabilii politici ar trebui să planifice acum programe de „recuperare” care să funcționeze atunci când școlile vor fi deschise. În timp ce lumea așteaptă un vaccin pentru Covid-19, rămâne posibilitatea ca școlile să fie obligate să se închidă în mod repetat și este necesar să se planifice o infrastructură de educație la distanță mai eficientă care să permită o continuitate mai bună a învățării în timpul închiderilor viitoare.

SUA au o experiență substanțială în educarea elevilor prin învățare la distanță, dar școlile virtuale charter au obținut rezultate academice slabe. Așteptările privind calitatea pedagogică sunt stabilite în standardele naționale. Au existat cercetări substanțiale asupra educației la distanță, în special în ceea ce privește rezultatele învățării și furnizarea ei în școlile virtuale. Unele studii majore au dezvăluit aspecte negative cu privire la rezultatele obținute la aceste școli. Un studiu important evidențiază „personalizarea” excesivă a pregătirii și accentul pus pe „studiu independent” ca factor care contribuie la subaprecierea elevilor.

Închiderii școlilor din China, în contextul provocat recent de Covid-19, oferă un studiu de caz interesant. Autoritățile chineze au revizuit programa școlară și au identificat riscurile pedagogice cheie în trecerea la la distanță: profesorii pot fi copleșiți de procesul de căutare, selectare și organizare a resurselor online; profesorii au nevoie de instruire sau de sprijin atunci când trec la pedagogia predării de la distanță; unii elevi nu au competențe în a se adapta la noul cadru instrucțional și de studiu independent. Autoritățile chineze au căutat să diminueze aceste riscuri și au susținut o combinație de predare asincronă și sincronă și facilitarea unei evaluări realizate prin tehnologia digitală.

Există un cadru teoretic bine stabilit pentru a lua în considerare activitatea profesorilor într-un context de învățare la distanță, care subliniază necesitatea unei planificări proactive pentru a asigura „prezența predării”. Predarea de la distanță începe cu un dezavantaj din punct de vedere al interacțiunii sociale și, prin urmare, profesorul trebuie să se străduiască în mod deliberat să remedieze acest lucru, făcându-i pe elevi să conștientizeze prezența sa didactică prin forme diferite de dialog cu elevii conectați de la distanță. Succesul elevilor depinde de un simț puternic al prezenței virtuale a profesorului. O activitate de învățare eficientă realizată la distanță va implica oportunități frecvente și diverse pentru profesor de a demonstra „prezența” elevilor, inclusiv activități de evaluare. Prezența predării poate fi promovată indiferent dacă forma principală de instruire la distanță este prin intermediul radiodifuziunii centralizate / TV sau dacă elevii sunt angajați în învățare într-un mediu online cu o școală locală.

Principiile generale ale pedagogiei eficiente rămân valabile și în contextul educației la distanță, dar există și provocări suplimentare cu care se confruntă profesorul. Pentru a fi eficient în predarea la distanță este nevoie de a urma aceiași abordare instructivă pe care o desfășoară la clasă, atunci când se află față în față cu elevii săi: planificarea și predarea lecțiilor bine structurate, adaptarea conținutului, după caz, pentru a răspunde nevoilor individuale și utilizarea corectă și productivă a evaluării. Cu toate acestea, distanța fizică dintre profesor și elev aduce provocări considerabile și necesită modificări în practicile de planificare, predare și evaluare. Predarea online nu ar trebui să încerce să imite implicarea complet sincronă a profesorului-elevului din școala convențională. Asigurarea unor rezultate echitabile pentru elevii defavorizați este mai dificilă pentru profesorii care predau la distanță și necesită eforturi intenționate mai mari.

Performanța pedagogică este circumscrisă de competențele digitale ale profesorului. Mulți profesori au nevoie de sprijin profesional pentru dezvoltare în utilizarea pedagogiei adaptate de a servi unui predări la distanță cu ajutorul tehnologiei digitale. Aplicarea tehnologiei educației îmbunătățește abilitățile și caracteristicile cognitive. Deoarece tehnologia joacă un rol în procesul actual de predare și învățare, fiecare educator știe că învățarea nu este doar o chestiune de clasă sau de predare. De multe ori este dificil în zilele noastre să ajungă la fiecare elev din clasă folosind aceeași abordare curriculară. Potențialul cadrelor didactice are resurse nesfârșite pentru a ghida elevii către niveluri superioare de învățare.

Profesorul ce urmărește să aibă o activitate eficientă în timpul activităților de predare la distanță stăpânește instrumentele de predare specifice „instruirii directe”, folosind inclusiv expunerea și explicația. În același timp, elevii sunt foarte implicați în propria lor învățare. Elevii sunt încurajați să își asume responsabilitatea pentru munca lor și să dezvolte strategii metacognitive. Prezența activității didactice implică furnizarea unei secvențe bine structurate de activități de învățare care îi implică intelectual și oferă des feedback de diagnostic.

Crearea unor resurse de învățare cu totul noi puse la dispoziția profesorilor poate să crească timpul disponibil pentru interacțiunea acestora cu elevii. Responsabilii politicilor educaționale pot ajuta prin furnizarea de orientări centralizate privind resursele de învățare adecvate. Resursele de educație deschise sunt deosebit de utile, deoarece le permit profesorilor să folosească și să modifice materiale care să corespundă nevoilor speciale ale elevilor lor. Predarea de la distanță aduce provocări, dar tehnologia poate fi utilizată pentru a spori impactul învățării la distanță.

Indiferent dacă resursele sunt difuzate prin radio, TV sau online, activitățile de predare la distanță pot fi proiectate în moduri care să maximizeze implicarea cognitivă și să minimizeze riscul de pasivitate din partea cursantului. Profesorul care predă la distanță ar trebui să ofere exemple frecvente de „modelare”, care să demonstreze utilitatea abilității care este predată și invită elevul să înțeleagă componentele unei învățări eficiente. Profesorul trebuie să facă vizibile elevilor procesele de gândire și deciziile luate atunci când produce lucrarea modelată. Ar trebui să existe activități frecvente de evaluare a sarcinilor de lucru care să încurajeze elevii să își regăsească și să-și aplice cunoștințele legate de subiect. Predarea de la distanță ar trebui să promoveze strategii metacognitive. Elevii ar trebui să fie încurajați frecvent să își evalueze propria activitate și să înțeleagă „cum arată” progresul educațional personal și cum își pot asuma responsabilitatea pentru îmbunătățirea propriei munci.

Acolo unde este posibilă învățarea online la nivel școlar, profesorii ar trebui să promoveze „prezența” prin proiectarea de activități atât sincrone cât și asincrone. Profesorii ar trebui să caute toate oportunitățile posibile de a umaniza și personaliza mesageria pedagogică. Predarea sincronă poate fi diferită din punct de vedere tehnic, dar oferă un context potențial important pentru implicarea profesor-elev. Dialogul de evaluare formativă este esențial atât pentru învățare, cât și pentru identificarea celor mai bune modalități de a transmite elevilor rezultatele obținute și progresul pe care aceștia l-au făcut. Prezența virtuală, folosită fie sincron, fie asincron, oferă profesorului un mijloc puternic de promovare a prezenței lor. În mod ideal, trebuie să se folosească o abordare „virtuală” astfel încât fiecare dintre elevii participanți să poată solicita îndrumare și să simtă că problemele sale academice sau personale contează pentru profesorul care predă de la distanță.