Provocări și probleme instructive în educația digitală
18/04/2021	Autor: Bocean Gabriel

Educația este o instituție culturală în care interacțiunea dintre cultura educației și tehnologie a fost profundă și transformatoare. Instituțiile moderne de educație se confruntă cu provocări și probleme. Nu numai că trăim într-o perioadă de schimbare rapidă a informațiilor, a calculatorului și a tehnologiei de comunicare, ci trăim într-o perioadă în care adaptarea acestor tehnologii la educație este o strategie primară pentru a aborda diversitatea provocărilor și problemelor instructive cu care ne confruntăm. Trăim într-o nouă eră a pozitivismului, unde ne îndreptăm către metode științifice, de măsurare, invenție și inovație tehnologică ca mijloc principal prin care răspundem la întrebări și probleme.

O caracteristică importantă a secolului XXI este rapiditatea schimbărilor pe care le experimentăm și gradul în care aceasta afectează diferite aspecte ale vieții noastre. Acestea au avut efecte de amploare asupra vieții cotidiene și vor continua, fără îndoială, acest lucru. Datorită tehnologiei digitale, omniprezentă acum la nivel mondial, viața oamenilor este dramatic diferită de ceea ce a fost chiar acum douăzeci de ani. De asemenea, dezvoltarea inteligenței artificiale în ultimii ani presupune ca multe funcții și experiențe umane să fie pregătite pentru a fi înlocuite sau redefinite. Deși tehnologia este un factor important, schimbările care au loc nu sunt doar economice sau legate de producție, ci se regăsesc și în sferele sociale, educaționale și culturale, afectând țările, comunitățile, familiile și indivizii.

Procesele actuale de predare și învățare diferă de cele din trecut, unde orele se desfășoară direct (față în față) sau de metodele tradiționale de învățare unde învățarea este centrată pe profesori, care folosesc ajutoare vizuale sub formă de diapozitive, afișe și panouri. Odată cu aplicarea și popularizarea tehnologiei în toate domeniile de viață s-au schimbat mediile de învățare, caracteristicile elevilor și abilitățile profesorilor. Introducerea tehnologiei digitale în educație are potențialul de a schimba procesul de învățare și predare. Cercetările actuale s-au concentrat în principal pe impactul tehnologiei asupra performanțelor de învățare sau a eficienței predării, însă s-a acordat puțină atenție impactului avut asupra elevilor și profesorilor ca urmare a folosirii noilor tehnologii. Promisiunea noilor tehnologii este că poate oferi pentru fiecare elev soluții raportate la nevoile sale educaționale. Este un mediu captivant și extrem de receptiv care poate aduna conținut în funcție de interesul lor, poate răspunde nevoilor individuale de ritm și nivel, se potrivește stilului și formelor culturii tinerilor, poate lega sala de clasă de locul de muncă și, astfel, permite profesorilor să ofere mult mai mult din ceea ce numai ei pot face pentru elevii lor.

Educația se află într-o fază tranzitorie între trecutul său fără tehnologia digitală și viitorul său conștient de ea. Viitorul educației trebuie să fie cu siguranță unul în care se extinde capacitate de utilizare sofisticată a tehnologiei digitale. Ca orice întreprindere modernă, educația învață și se adaptează la oportunitățile oferite de tehnologiile informației și comunicațiilor. Tehnologiile de învățare realizează o accelerare a acestui proces, deoarece ciclurile de învățare ale sistemului de învățământ sunt lungi, în timp ce cele ale mediului său imediat – cultura tinerilor, cererile de angajare, cunoștințele științifice – sunt scurte și se schimbă tot mai rapid. Activitățile de învățare în care este implicata tehnologia informațională implică patru tipuri principale de lucrări practice: exerciții, experimente, demonstrații și investigații. Prin urmare, profesorii trebuie să fie capabili să utilizeze diferitele tehnologii și, de asemenea, să poată proiecta, ghida și evalua proiectele elevilor. Resursele și serviciile trebuie să fie coordonate împreună cu colegii și alți profesioniști. Acest nou rol este provocator și necesită o abordare diferită în dezvoltarea carierei profesorilor.

Educația digitală se referă atât la furnizarea educației prin tehnologii digitale, cât și la educația celor care învață să utilizeze instrumentele digitale în mod eficient. Aceasta oferă instruire de înaltă calitate și acces la conținuturi provocatoare, feedback prin evaluare formativă, oportunități de învățare oricând și oriunde și instrucțiuni individualizate pentru a se asigura că toți elevii își ating potențialul maxim. Explorarea utilizării tehnologiilor digitale creează profesorilor posibilitatea de a proiecta oportunități de învățare activă la disciplinele pe care le predau și de a realiza o experiență educativă care să-i ofere elevului motivație, oportunitate și sprijin.

Educația digitală cuprinde multe fațete, instrumente și aplicații diferite pentru a sprijini profesorii și elevii, inclusiv cursuri online, învățare mixtă sau hibridă sau conținut și resurse digitale. În plus, poate fi folosită pentru oportunități de învățare profesională pentru profesori și pentru a oferi experiențe de învățare personalizate elevilor.

Educația digitală nu mai este văzută ca un instrument tehnic și administrativ care există pur și simplu pentru a furniza conținut. Examinarea unor diferite perspective asupra proiectării și desfășurării eficiente a activităților de învățare urmărește a se asigura că dezvoltarea viitoare este condusă de pedagogie. Regândirea pedagogiei pentru o epocă digitală este o discuție critică a problemelor care privesc proiectarea, schimbarea și reutilizarea activităților de învățare. Aceasta oferă instrumente pe care profesorii le pot aplica propriilor preocupări și încorporează o varietate de contexte, inclusiv moduri de învățare față în față, autodirecționate, combinate și de la distanță, precum și o serie de teorii ale învățării și roluri ale tehnologiei. Subiectele discutate includ activități specifice pentru obținerea rezultatelor învățării, utilizarea tehnologiilor pentru învățare și rolul lor în proiectarea educațională a sistemelor actuale și a evoluțiilor viitoare, competențele și abordările elevilor, proiectarea tehnologiilor mobile, dezvoltarea practicii, durabilitate, bariere organizaționale și comunități de învățare.

Multe dintre strategiile instituționale și organizaționale pentru educație atribuie tehnologiei digitale doar sarcini marginale implicate în îmbunătățirea sistemelor actuale de susținere a educației, nu spre sarcina transformatoare a schimbării acestora.

Deoarece viața elevilor astăzi este saturată de media digitală într-un moment în care creierul lor încă se dezvoltă, rezultate unor cercetări au sugerat că utilizarea acesteia a afectat profund abilitățile, preferințele și atitudinile elevilor referitoare la învățare. Unii cercetători susțin că generația de astăzi a elevilor se comportă diferit față de generația anterioară, deoarece au fost cufundați într-o lume infuzată cu tehnologii digitale. Se susține că ei învață diferit, prezintă caracteristici sociale diferite și au așteptări diferite față de viață și învățare. Se consideră că această generație digitală de elevi preferă mai mult învățarea activă decât cea pasivă, folosind tehnologii digitale și colaborând la finalizarea muncii. Cu toate acestea, alți cercetători au susținut că, deși tehnologiile digitale sunt asociate cu schimbări semnificative în viața tinerilor, nu există dovezi ale unei rupturi grave între tineri și restul societății în ceea ce privește învățarea. În general, dezbaterea actuală despre nativii digitali poate fi interpretată în două moduri. Prima modalitate se referă la admiterea existenței unei generații de elevi digitali care intră în școli cu caracteristici comportamentale și preferințe de învățare diferite față de generația anterioară de elevi. Alți autori consideră că nativii digitali au intrat în școală, iar obiceiurile lor de comportament și gândire nu sunt cu totul diferite de cei care pot fi considerați imigranți digitali. Cercetătorii consideră că elevii variază foarte mult în funcție de gen, medii socioeconomice, țări și regiuni, luând în considerare utilizarea tehnologiei și preferințele de învățare.

Cu toate avantajele aduse de tehnologia digitală, în cazul dezvoltării copiilor, aceasta este o sabie cu două tăișuri care trebuie utilizată cu prudență. Există dovezi considerabile că, dacă nu este utilizată cu atenție, tehnologia poate genera cu ușurință o interacțiune pasivă nefavorabilă dezvoltării copiilor. Atunci când copiii sunt mici, implicarea digitală riscă să înlocuiască legătura cu lumea fizică, naturală și socială, în detrimentul lor. Pe măsură ce cresc, aceasta tinde să le afecteze dezvoltarea socială și emoțională, generând probleme care nu au fost observate înainte sau care devin mai intense în timp. La fel de nechibzuit este faptul ca tehnologia digitală să fie utilizată de copii fără a ține cont de diferitele dimensiuni implicate. Obținerea unor rezultate optime implică depășirea retoricii bazate pe piață pentru a oferi o expunere atentă a copiilor la tehnologie, de preferabil începută la o vârstă mai mare, în timp ce se educația se concentrează pe relațiile care sprijină dezvoltarea lor. Este interesant faptul că mai multe persoane-cheie responsabile de răspândirea tehnologiei, inclusiv Bill Gates și Steve Jobs, au ales să-și crească copiii lor pe stiluri de viață ce implică utilizarea tehnologiei la un nivel scăzut, iar educația lor a fost încredințată unor școli care s-au concentrat mai mult pe interacțiunea umană decât pe utilizarea tehnologiei, și asta chiar în timp ce companiile lor au muncit din greu pentru a produce și vinde tehnologie digitală pe tot globul.