Historia magistra vitae

b1
Evul mediu

Comunitatea economică a Țărilor Române

Progresul centralizării statale în Țara Românească și Moldova a stabilit centre de desfacere precis determinate pentru negustorii de peste munte la:

•  Târgoviște, Câmpulung și Târgșor (sub Neagoe Basarab - 1517)

•  Trotuș - în patru bâlciuri anuale (sub Alexandru Lăpușneanu)

După 1541, dietele Transilvaniei au formulat principiul libertății comerciale depline cu Moldova și Muntenia

■ produse de schimb:

•  grâul - comercializat după necesități în funcție de anii cu secetă mai cu seamă din Transilvania către țările extracarpatice, dar și invers

•  animale

- mari centre Brașov și Bistrița ale comerțului internațional, practicat în special de Moldova

- marea crescătorie de la Zăvădeni (inițială de Alexandru Lăpușneanu) era destinată în întregime exportului

•  peștele

- era pescuit în râuri, bălți, heleșteie și era un bun obiect de schimb

- Petru Rareș numit de Neculce „măjariul” (măsură echivalentă cu carul de pește) s-a ocupat de negoțul cu pește înainte de a ajunge domn

- la Brașov schimbul cu pește era în 1530 de 471.510 aspri și în 1545 de 888.500 aspri

•  vinul - era marfă cerută de ambele părți ale Carpaților și foarte lăudat de călătorii străini

•  ceara - se vindea bine în Ardeal

- la începutul secolului volumul desfacerilor atingea 50.865 aspri

•  fierul - se cumpăra de la Bistrița și Brașov de Mircea Ciobanul și Alexandru Lăpușneanu (1570). Erau aduse de peste munți fierăstraie mecanice (8 pentru Alexandru Lăpușneanu) și alte mijloace de muncă mai deosebite

•  armele - și cei instruiți să le folosească erau aduse din Transilvania - aportul lor la apărarea țărilor române a fost important

•  stofele - postavuri de Ypres, Louvain sau Köln tranzitau prin Brașov, Bistrița, Sibiu

- bobul sau „pănura cenușie” - o țesătură de proveniență locală (folosită de clasele de mijloc)

■ schimbul de produse al celor trei țări române prin Brașov și Bistrița se ridica la 150.000–200.000 florini aur la jumătatea secolului al XVI-lea

- priceperea profesională și meșteșugărească face obiectul schimbului:

■ breslașii din Transilvania învățaseră meseria de tipograf în Țara Românească și Moldova

■ zidarii, țiglarii, pietrarii, meșterii în construcții din Transilvania erau solicitați de domnii din Târgoviște și Suceava


Acțiunea politică comună

Țările române extracarpatine continuau să fie avanpostul Transilvaniei, după înlăturarea lui Petru Rareș (1538), Ștefan Mailat, voievodul Ardealului se temea că o eventuală ocupare a Moldovei și Țării Românești de către turci ar avea o influență și asupra țării sale.

■ posesiunile transilvănene ale domnilor munteni continuă să se exercite real sau cu declarații de intenție

■ după ce domnii Țării Românești pierduseră Banatul Severinului, Amlașul și Făgărașul, Radu cel Mare primește de la regele maghiar Vladislav al II-lea în 1507 domeniul Geoagiului cu 19 sate, care putea fi un eventual loc de refugiu

- stăpânirea va fi întărită și în timpul lui Neagoe Basarab și Radu de la Afumați. Din proprietatea lui Radu de la Afumați trece în cea a Craioveștilor (pribegi în Transilvania). În cursul luptelor pentru tronul muntean, 1523 Vințul de Jos și Vurpărul au aparținut lui Radu de la Afumați și Radu Paisie (1535-1545)

■ posesiunile domnilor moldoveni:

•  după 1484 Ștefan cel Mare stăpânea Ciceul și Cetatea de Baltă domenii oferite de Matei Corvin în virtutea dreptului vasalic, Ciceul pe Someșul Mare cu 55 de sate, Cetatea de Baltă între cele două Târnave cu 40 de sate

•  Petru Rareș prin acordul de la Lipova cu Ioan Zápolya din 1529 le va mai adăuga Bistrița cu 23 de sate, Rodna cu 29 de sate, Ungurașul cu 34 de sate. La Ciceu s-a refugiat Petru Rareș în 1538.

•  reînscăunat în 1541 va purta patru campanii pentru a le redobândi, dar recuperează doar Ciceul, Cetatea de Baltă, Rodna

■ în vremea stăpânirii Habsburgilor în Transilvania, domeniile moldovene sunt din nou pierdute, ca să fie trecător redobândite în timpul lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561) Ciceul și Cetatea de Baltă să fie trecător redobândită

■ Petru Rareș a fost conștient de unitatea dacică a celor trei state carpato-dunărene. El a dorit să alăture întreg Ardealul Moldovei

- unii conducători, prin alianțe matrimoniale sau intervenții directe în succesiunea domnească, și-au asumat titluri de autoritate ce depășeau marginile celor atribuite de puterea suzerană

■ Alexandru Lăpușneanu autointitulat „Domn al Țărilor Moldovei și Valahiei”, poate și pentru că a impus în Țara Românească pe Mircea Ciobanul (1553) și pe Pătrașcu cel Bun (1554)

■ Despot Vodă (1561- 1563) a încercat să impună un vasal pe tronul Țării Românești, dar fără succes

■ o alianță dinastică a existat între Moldova și Țara Românească între 1558-1561 și 1561-1568 prin căsătoria fiicelor lui Rareș cu Mircea Ciobanul și respectiv Alexandru Lăpușneanu (domnițele Chiajna și Ruxandra)

- Chiajna va tutela, după moartea soțului în 1559, domnia fiului său Petru cel Tânăr până în 1568.

■ în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, domnii celor două țări au beneficiat de o adevărată unire dinastică timp de 15 ani:

•  Alexandru al II-lea Mircea va înscăuna pe Petru șchiopul, fratele său, în Moldova, primul Basarab pe tronul Mușatinilor

•  după 1577 voievodul de la Suceava va sprijini de la distanță domnia munteană a nepotului său Mihnea Turcitul (1577-1583); (1585-1590).