Istoria românilor urmăreşte dezvoltarea vieţii politice, sociale, economice, religioase şi culturale desfăşurată în spaţiul carpato-danubiano-pontic din cele mai vechi timpuri până astăzi. Reconstituirea trecutului poporului român parcurge o perioadă anterioară apariţiei izvoarelor scrise (preistoria), o perioadă reconstituită pe baza izvoarelor scrise externe (protoistorie) şi o perioadă istorică propriu-zisă relevată de izvoare istorice scrise interne. Ultima este împărţită în epoci istorice – Antichitatea, Evul Mediu, Epoca Modernă, Epoca Contemporană – ale căror limite cronologice sunt diferenţiate de cele studiate la Istoria universală datorită particularităţilor date de evoluţia istorică a românilor.

Studierea istoriei naționale trebuie să includă un echilibru între perspectivele determinate de factorii politici, economici, sociali, religioşi, intelectuali, culturali, militari etc. și diversele experiențe ale unor oameni, autohtoni sau alogeni, mai puțin sau aproape deloc reprezentați în manualele și cărțile de istorie, nu doar ale celor proeminenți și puternici. Istoria românilor ca și a altor națiuni include succese și eșecuri. O înțelegere a tuturor perspectivelor istoriei noastre ne poate ajuta să vedem cum au ajuns românii să fie națiunea care este astăzi.