Abordările folosite în studiul istoriei universale, care sunt probabil cele mai utilizate de educația istorică, propun următoarele patru modele:

1. Studierea comparativă al civilizațiilor invită la investigarea istoriilor civilizaților majore una după alta. O civilizație unică poate fi studiată pe o perioadă relativ lungă de timp, iar ideile și instituțiile unor civilizații diferite pot fi comparate. Acest cadru pune accentul pe continuitățile tradițiilor culturale, mai degrabă decât pe legăturile istorice dintre civilizații sau pe evoluțiile manifestate într-un spectru mai larg la nivel mondial.

2. Studierea civilizațiilor în context global conceptualizează un echilibru între studiul civilizațiilor importante și se focalizează pe evoluția rezultată din interacțiunile care au loc între societăți. Această abordare poate sublinia, de asemenea, datele de contact ce au avut loc între civilizații urbane și non-urbane, popoare cum ar fi cele ale nomazilor pastorali. Metoda este susceptibilă de a investiga tradițiile majore ale civilizațiilor nu atât de mult decât în ​​modelul comparativ al civilizații, dar va dedica mai mult timp studierii tipurilor de experiențe istorice desfășurate la nivel mondial.

3. Studierea istoriilor interregionale se concentrează asupra modelelor care pot transcende granițele națiunilor sau a civilizațiilor. Presupune investigarea dintr-o perspectivă comparativă a evenimentelor care apar în diferite părți ale lumii, în același timp, precum și a evoluțiile care implică popoare de limbi diferite și a tradițiilor culturale rezultate din experiența împărtășită. Această abordare include studiu în special a societăților și civilizațiilor, dar acordă o atenție specială spațiilor mai mari de interacțiune umană, cum ar fi bazinul Mării Mediteraneene, sau chiar a lumii ca un întreg. În comparație cu celelalte două modele, aceasta pune mai puțin accent pe dezvoltarea pe termen lung a ideilor și instituțiilor din cadrul civilizaților și se focalizează pe scară largă asupra forțele care provoacă schimbările sociale, culturale și economice.

4. Studierea unor tematici istorice oferă posibilitatea să se identifice și exploreze anumite aspecte sau probleme istorice pe perioade determinate de timp. De exemplu, unitățile propuse spre studiu ar putea să analizeze evoluția de-a lungul timpului în diferite societăți: a urbanizării, a sclaviei, a naționalismului în timpurile moderne sau a propagandei. Această abordare permite să se exploreze o singură problemă în profunzime, de multe ori una care are relevanță în lumea contemporană. Cu toate acestea, este necesar de a se lua în considerare pericolele care vin din separarea sau izolarea fenomenelor istorice deosebite față de un contextul istoric mai larg. Un compromis util ar putea fi făcut ca atunci când se a alege dintr-o paletă largă de teme una care prezintă un interes special, aceasta să fie apoi integrată în studiul cronologic bazat pe unul dintre celelalte trei modele.