Prin operele lor, oamenii de cultură au arătat originea comună a tuturor locuitorilor din spațiul carpato-dunăreano-pontic.
■ Nicolae Olahus în lucrarea „Hungaria sive de originibus gentis situ, divizione, habitu atque opportunitatibus” (1536) a subliniat unitatea de neam și continuitatea românilor.
■ Honterus în harta din 1542 a înscris numele Dacia peste întreg teritoriul locuit de români.
■ între 1339 și -1699 a fost utilizat în lucrările cronicarilor de 103 ori termenul de neamul românesc.
Cultura în special din sec. al XVI-lea a sprijinit afirmarea conștiinței unității românilor, bazându-se pe originea latină și tradiția istorică comună. Cărturarii au tins să scrie pentru cercuri foarte largi de cititori, pentru a ridica pe om prin învățătură și virtute.
■ primele cronici în limba română apar în sec. al XVII-lea.
GRIGORE URECHE
- mare spătar și vornic în Moldova;
- letopisețul său începe de la descălecatul lui Bogdan (1359) până la a doua domnie a lui Aron vodă (1595);
- este primul autor care folosește izvoare străine;
- dorind să dea operei sale un caracter educativ arată: „De la Râm ne tragem și cu a lor cuvinte ni-i amestecat graiul”.
MIRON COSTIN
- autorul unei opere istorice remarcabile
- lucrări în limba română: „Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă până la Eustație Dablja (1661)”, „De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor”.
- în limba polonă: „Poema polonă”.
ION NECULCE
- mare hatman în perioada domniei lui Dimitrie Cantemir;
- este nevoit să se refugieze în Rusia pentru sprijinul acordat marelui cărturar;
- continuă cronica lui Miron Costin până la jumătatea secolului al XVIII-lea
NICOLAE COSTIN
- unul din fiii lui Miron Costin a redactat un letopiseț al Moldovei în care narează evenimentele până în pragul secolului al XVII-lea.
DIMITRIE CANTEMIR
- autorul unei vaste opere cu caracter istoric, politic, moral-filosofic, religios, artistic.
- în 1772 în „Hronicul vechimii romano-moldovlahilor” arată originea latină a românilor
- în „Istoria creșterii și descreșterii curții otomane” abordează istoria Imperiului otoman.
Dintre creațiile sale remarcăm:
• 1698 „Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea”;
• 1705 „Istoria ieroglifică”;
• 1716 „Descrierea Moldovei”;
• 1716 „Viața lui Constantin Cantemir”;
• „Monarchiarum physica examinatio”;
• „Evenimentele Cantacuzinilor și Bălenilor”.
SPĂTARUL NICOLAE MILESCU
- călător neobosit în Europa și Asia;
- întreține o îndelungată corespondență diplomatică;
- cunoscut cercurilor culturale europene;
- are traduceri din lucrări cu caracter religios și filosofic.
CONSTANTIN CANTACUZINO
- se impune prin: gradul de erudiție, cunoștințele istorice și politice, vastitatea operei sale;
- alcătuiește prima hartă amănunțită a Țării Românești în limba greacă și latină ce s-a tipărit în 1700 la Padova;
- în Istoria Țării Românești subliniază continuitatea dacică în perioada dominației romane;
- a avut o bibliotecă vastă din care s-au păstrat până astăzi doar 400 tipărituri.
■ în Țara Românească, judecățile cronicarilor sunt în funcție de poziția domnitorilor munteni față de grupările boierești;
- în acest sens se înscriu lucrările: Letopisețul Cantacuzinesc, Istoria Țării Românești de când au descălecat pravoslavnicii creștini, Letopisețul lui Radu Popescu, Istoriile domnilor Țării Românești (1290-1728), Istoria Țării Românești de la octombrie 1688 până la martie 1717, Cronica lui Radu Greceanu Constantin Cantacuzino.
■ în sec. al XVII-lea apar primele legiuiri scrise în limba română: în 1640 - Pravila de la Govora; 1652 - Îndreptarea legii; 1646 - Pravilele împărătești;
■ în Transilvania apar: în 1653 Aprobatae constituones regni Transilvaniae și în 1669 Compilatae Constitutiones, cuprinzând legi votate de Dieta principatului.
■ în domeniul Istoriografiei s-au impus în Transilvania:
• Ioan Bethlen, cronicarul sas Laurențiu Toppeltin ce a redactat volumul „Origines et oceasus Transylvanorum”
• notarul Gheorghe Kraus din Sighișoara ce a întocmit o cronică a Transilvaniei între anii 1608-1665;
• Vasile Protopopul din Scheii Brașovului este autorul unei cronici despre românii brașoveni;
■ s-au mai alcătuit Dicționare, culegeri de predici religioase, traduceri din literatura universală, lucrări de literatură populară;
■ cultura românească prin operele ei a îmbogățit tezaurul culturii europene.



