Balaurii: Himera - Hidra - Python
Himera
Himera este un animal monstruos fantastic ce avea trei capete, este fiica lui Typhom şi a Echidnei. Trupul său avea înfăţişarea în partea din faţă de leu, mijlocul de capră, iar partea din spate de şarpe. Din cele trei guri înfricoşătoare arunca flăcări. Una din tradiţii arată că Himera a fost crescută de Amisodares, regele Liciei, care avea o capră cu acest nume.
Prin incursiunile sale, Himera devasta câmpiile Liciei. A fost ucisă de eroul Belerofon, care sfătuit de zei s-a înălţat în văzduh pe calul său înaripat, Pegas, de unde şi-a trimis săgeţile către ea. Pentru explicarea originii Himerei, în trecut nu au lipsit încercările de a o pune în legătură cu vulcanul din Licia care purta acelaşi nume. În arta antică Himera este reprezentată uneori ca un leu, deşi de un tip aparte, care se regăsea în fauna Liciei în epoca istorică.
Hidra
Hidra este monstrul împotriva căruia Heracle a luptat în cursul uneia dintre muncilor sale. Era fiul lui Tifon şi al Echidnei şi a fost crescut de Hera. El teroriza regiunea Lerna din apropiere de Argos. Deoarece avea nouă capete, dintre care unul – cel central – era nemuritor, nu putea fi ucis. Heracle a încercat să-l omoare cu ghioaga, dar în locul fiecărui cap pe care reuşea să il zdrobească apăreau alte două.
În final, Heracle a găsit modalitatea prin care să învingă Hidra. Ajutat de prietenul său credincios Iolau, ei au ars capetele monstrului pe măsură ce le dobora, iar pe cel nemuritor l-au îngropat sub o stâncă. Din veninul Hidrei, Heracle şi-a făcut o otravă în care a înmuiat vârful săgeţilor, care au devenit fatale pentru oricine era atins de ele.
Python
Python a fost un balaur şi o divinitate htonică care a fost reprezentat întotdeauna în arta vechilor greci ca un şarpe. Tradiţia spune că s-a născut din mâlul rămas pe pământ după ce s-au retras apele potopului lui Deucalion, care a încheiat epoca de aur a omeniri din mitologia greacă. Python trăia în peşterile de pe muntele Parnas unde avea sarcina să protejeze spaţiul sacru al oracolului de la Delfi.
Python a fost omorât de Apollon ca răzbunare pentru că acesta a fost trimis de Hera să o urmărească pe mama sa, Leto, şi să o împiedice să aducă pe lume pe cei doi copii ai lui Zeus : Apollon şi Artemis. Apollon, în amintirea victoriei, sale a primit apelativul Pythaos şi a iniţiat jocurile numite pythice.
Amazoanele
Amazoanele sunt un trib mitic de femei războinice conduse de o regină, considerate de origine caucaziană şi stabilite în Asia Mică, pe malul râului Termodon, unde au întemeiat cetatea Temiscira. Încă de mici amazoanele erau familiarizate cu războiul, vânătoarea şi activităţile militare. Homer le numeşte în scrierile sale bărbatele.
Diodor arată că amazoanelor li se tăia sânul drept, încă de la vârsta copilăriei, pentru ca acesta să nu le incomodeze atunci când trăgeau cu arcul. Posibil ca originea numelui lor să aibă însemnătatea fără mamelă. Iconografia le reprezintă mai ales ca nişte femei războinice, îmbrăcate uneori în armură. Armele lor sunt arcul cu săgeţi sau lancea şi scutul care are, de obicei, formă de semilună.
Bărbaţii erau excluşi din organizarea lor socială. Pentru perpetuarea tribului, amazoanele aveau anual relaţii cu bărbaţii unui popor învecinat (gargareii). Copiii concepuţi din această unire pasageră se întorceau la gargarei dacă erau băieţi, în timp ce fetele erau crescute după obiceiurile amazoanelor.
Viaţa religioasă era dominată de venerarea în primul rând a lui Ares şi Artemis, iar principalele lor ocupaţii erau vânătoarea şi războiul. Amazoanele sunt constant reprezentate în mitologia greacă, fiind prezente în poveştile celor mai importante personaje şi cicluri mitice :
■ Heracle intră în contact cu ele în timpul efectuării uneia dintre muncile impuse eroului – dobândirea cingătorii reginei amazoanelor, Hipolita;
■ răpirea reginei lor Antiope de către Tezeu, urmată de replica amazoanelor care au pătruns în Atica unde în final au fost învinse;
■ războiul cu amazoanele dus de Belerofon la porunca lui Iobates;
■ au luptat împotriva regelui Priam, însă către sfârşitul războiului troian, amazoanele, conduse de regina Pentesileea, au fost aliatele troienilor luptând alături de Priam; regina Pentesileea a fost ucisă în luptă de către Ahile;
■ Dionysos a luptat împotriva lor în timpul campaniei lui de cucerire şi civilizare a Orientului şi a izbutit să le supună;
■ în acelaşi spaţiu oriental se desfăşoară şi întâlnirea legendară dintre amazoane şi Alexandru cel Mare.
În Ionia, tribul amazoanelor este considerat întemeietorul mai multor cetăţi, printre care şi a Efesului. Mitul amazoanelor poate să aibă reflecta, probabil, obiceiurile unor populaţii străvechi din zona caucaziană, cu tradiţii şi datini de tip matriarhal. Tradiţia a dat victoriei lui Tezeu asupra amazoanelor o semnificaţie simbolică a unui triumf al Occidentului grec asupra popoarelor orientale.
Nu se ştie dacă lor le era închinat un cult, doar Plutarh ne dă o informaţie care vorbeşte despre sacrificiile oferite amazoanelor în timpul sărbătorilor organizate în cinstea lui Tezeu. Totuşi, în cadrul sărbătorilor organizate la Atena, în luna Pianepsion, se desfăşura o ceremonie care era interpretată ca un sacrificiu în cinstea amazoanelor moarte în luptă.



